editeaza

• 1
• 2

• Horror-ul muzical „Do you love me?”: nota 10 pentru 9G la TNB! de Horia Ghibuțiu sursa: Blog de ziarist
  Spectacolele de la Sala Mică a Teatrului Național București sunt altfel, din simplul motiv că noua generație are un spațiu special în care să se manifeste. Practic, prin programul 9G la TNB – recenta premieră „Do you love me?” e a 12-a piesă inclusă în repertoriul Sălii Mici – tinerii artiști până în 35 de ani, absolvenți ai facultăților de profil și neangajați în instituții de spectacol, au șansa de a juca pe scena Teatrului Național.
  Și cum valorifică tinerii această oportunitate? Făcând, precum Irin Spiridon, nefăcute! Bunăoară, un horror muzical în care actorii cântă piese celebre și interpretează multiple roluri: Răzvan Krem Alexe (Lee, Louis, tăticul), Ioana Mărcoiu (Catherine Linton, Sally Caroll, spiritul fetiței moarte), Ghighi Eftimie (omul cu mâna dreaptă roșie, preotul), Andrei Radu (Heathcliff, Lestat) și Vlad Bîrzanu (Henry, Peter Pan). Dar iată cum își descrie tânăra Iris Spiridon realizarea: „Un
  Citeste tot pe Blog de ziarist
• Ifose regizorale de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Programul “9G” (“Noua Generație”) lansat la Teatrul Național “I.L.Caragiale” de Centrul de Cercetare și Creație Teatrală “Ion Sava”, în trei ediții cu greu a reușit să impună câteva nume de tineri creatori prin spectacole precum “ActOrchestra”, “(D)efectul Placebo” sau “Fetița soldat” din cele aproximativ 15 proiecte prezentate. Mai toate spectacolele se doresc “experimente” cu pretenții de inovații teatrale, dar dovedesc o găunoasă pregătire lipsită chiar, și de elementara instruire culturală a tinerilor regizori în universitățile de artă. Un nou exemplu este și “Do You Love Me?” un “musical dark de Iris Spiridon”. Inexplicabil rămâne de ce Iris Spiridon este din nou acceptată în programul “9G” după ce la ediția din 2014 a prezentat un spectacol confuz cu “Piesă pentru frate și soră” de Tennessee Williams.
  Iată cum se încearcă în foița program de sală a spectacolului, explicarea experimentului
  Citeste tot pe Spectator
• Declarații de dragoste inedite în cimitir de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Se poate vorbi despre o afinitate a regizorilor pentru spectacolele de tip „colaj”? Colajul, nu în termeni avangardiști, e un compromis asumat pentru acele momente când vrei să spui mai multe povești deodată, reunite printr-o estetică sau temă comună, în cel mai fericit caz. Un spectacol-colaj te poate frustra din cauza lipsei continuității și în același timp îți oferă avantajul de a pătrunde în mai multe lumi diferite într-un timp record. Și uneori e mai solicitant să construiești povești „lipite” între ele, mai ales într-un spectacol de teatru unde riști să pierzi repede răbdarea publicului dacă nu-i oferi un ritm anume și un oarecare drum pe care să-l parcurgă împreună cu tine. Dacă îl arunci într-un vortex haotic de imagini și personaje, s-ar putea ca spectatorul să-și verifice insistent ceasul la fiecare două minute. „Do you love me?” e un spectacol-concept teatral și muzical, cum însăși regizoarea Iris Spiridon și-l
  Citeste tot pe Yorick