Abordarea unui text clasic este poate cea mai sigură alegere a unui regizor. Indiferent dacă montarea se dovedeşte a fi coerentă sau nu, dacă e novatoare sau se încadrează în canoanele impuse de partitură, dacă e mai mult sau mai puţin de succes, subterfugiul general în cazul în care e nevoie de o justificare e simplu: „A fost o propunere”.
De aici se poate merge mai deprate cu demonstraţia şi e lesne de imaginat ce va urma. Situaţia e însă interesantă şi demnă de analizat atunci când nu e nevoie de lămuriri, când propunerea trece rampa şi se impune de la sine, fără cârjele explicative din programul de sală sau declaraţiile de la conferinţa de presă.
E adevărat însă că nu toate păsările Phoenix renăscute din propria cenuşă pe scenele autohtone au parte de o existenţă contemporană fericită. În cazul montării de la Teatrul „Al. Davila” de la Piteşti cu “Dom Juan” de Moliere, piesa nu e adusă la zi, nu este ambalată în
Citeste tot pe
Yorick
