Un spectacol precum cel cu Domnișoara Iulia de la Teatrul Regina Maria din Oradea, ridică o problemă delicată. Aceea a răspunderii pe care și-o asumă conducerea artistică a unei instituții de spectacole atunci când decide să gireze debutul în profesie al unui creator. Chestiunea devine încă și mai complicată în clipa în care creatorul în cauză este regizor. Așa cum este cazul lui Alexandru Weimberger-Bara care a optat pentru o piesă celebră a lui Strindberg. Pentru Domnișoara Iulia, scrisă între 1887-1888.
Precum mulți, foarte mulți alți colegi de generație, Alexandru Weimberger-Bara se arată perfect convins de teoria că orice mare reprezentant al dramaturgiei clasice (sigur, Strindberg înseamnă un clasic al modernității, un scriitor ale cărui origini creatoare se găsesc în revoluția întreprinsă în teatru de Ibsen) este obligatoriu contemporanul nostru. Iată însă că în urmă cu vreo trei ani George Banu a propus o distincție clară,
Citeste tot pe
Yorick
