editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• O șansă pentru tineri...? de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Teatrul de Comedie este constant preocupat de lansarea şi susţinerea tinerilor prin diferite proiecte, dar de bază rămâne “Comedia ţine la TINEri”. De astă dată, găzduieşte o producţie a Asociaţiei Tam-Tam şi a teatrului, finanţată de Administraţia Fondului Cultural Naţional, “Domnişoara Iulia”, care implică patru absolvenţi promoţia 2008 ai UNATC – Andreea Bârsan, Sorina Ştefănescu, Şerban Gomoi şi Ioan Cortea -, alături de o actriţă stimată a Teatrului de Comedie, Delia Nartea, în regia profesorului de la universitate, actorul Liviu Lucaci. Profilul reportorial al instituţiei din strada Sf. Dumitru este însă, comedia, iar piesa suedezului August Strindberg, scrisă în 1888, e o dramă cu profiluri psihologice complex expuse în conflicte violente, dictate şi de condiţia socială căreia îi aparţin. Am urmărit în două distribuţii spectacolul şi am constatat reacţii ale spectatorilor, la unele scene, inadecvate scrierii.
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Despre impostură şi femei bovarice - în culise la Domnişoara Iulia de Karin Budrugeac sursa: Agenda LiterNet
  În sala de teatru
  Intrăm în sala Studio a Teatrului de Comedie. Scaunele negre sunt amestecate, iar numerele lipite pe spătare încurcate între ele. Ne prindem urechile în numărătoare şi ne aşezăm la capătul rândului, pe locurile 9 şi 10, probabil, deşi aveam unele mai centrale. În faţa noastră, alte 4 rânduri de scaune şi scena, familiară şi palpabilă, la o aruncătură de băţ. Îmi vin în minte plângerile repetitive ale lui Fanny Ardant în Music Hall, despre sălile în care este spaţiul de scenă este mâncat de public şi actorii nu se pot desfăşura. Mă gândesc că îmi dă fiori de cele mai multe ori să fiu atât de aproape de ei. De parcă m-aş afla în culise, intrusă, într-o lume în care altfel am acces doar prin gaura cheii.
  Spectatorii stau şi în picioare la piesă, iar sala este plină ochi. La o primă privire, sunt mai mult adulţi şi oameni în vârstă decât tineri, ceea ce mă face să mă întreb dacă la 20 de ani comedia
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Nobila, valetul şi bucătăreasa de Dana Ionescu sursa: Yorick
  La Sala Studio a Teatrului de Comedie se întâlnesc, în spectacolul „Domnişoara Iulia” de Strindberg, regizat de Liviu Lucaci, trei energii care izbutesc să comunice palpabil şi să creeze un univers. Lumea lui Strindberg, crescută din ţinuturile întunecate ale fiinţei umane, aşa cum îi şade bine unei drame moderne, prinde viaţă într-un decor desprins dintr-o pictură flamandă.
  Iată rama în care se desfăşoară energiile personajelor, pe care piesa în sine mai mult le învăluie decât le dezvăluie, cu ajutorii interpretării propuse de regizor. Un spectacol dintre acelea după care tânjea în anii 1990 regretatul critic Dumitru Solomon: un spectacol cu destine omeneşti.
  Interesul lui Strindberg pentru ocult şi alchimie se vădeşte în conţinutul unui text care pune în lumină forţa implacabilă a iraţionalului. Iată personajul principal din „Domnişoara Iulia”. Fiica domnului conte, valetul Jean şi Kristin bucătăreasa sunt făpturile cu
  Citeste tot pe Yorick
• Psihanaliza domnişoarei Iulia de Alexandru Bumbaş sursa: Yorick
  “Cronicar de ocazie” este o rubrică deschisă tuturor opiniilor cititorilor noştri. Le mulţumim pentru texte şi, la sfârşitul lunii, premiem cea mai frumoasă dintre cronici cu o carte de la Editura Nemira.
  Angoase. Frustrări şi refulări. Patimi şi obsesii. Sex şi sexualitate. Lupta dintre clasele sociale şi eternul război al sexelor. De la animal la om, distanţă foarte mică. Religie şi credinţă, iar uneori, lipsa credinţei. Şi un singur nume: August Strindberg. Teatrul de Comedie din Bucureşti, îşi invită spectatorii să pătrundă în universul intim şi bolnav creionat în spectacolul „Domnişoara Iulia”, în regia lui Liviu Lucaci.
  Personajul cel mai complex şi misterios din dramaturgia lui August Strindberg este adus în scenă cu o distribuţie care face tot posibilul să-i epuizeze sensurile şi funcţiile şi să descopere soluţia unei ecuaţii cu trei necunoscute: Domnişoara Iulia în interpretarea Deliei Nartea, şi (în reprezentaţia
  Citeste tot pe Yorick
• Istoria unei false cuceriri sau despre sexualitate şi demonii ei… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  E Noaptea de Sânziene. Dansează spiritele şi întunericul tulbură minţile. În bucătărie, Kristin a pus pe foc o fiertură magică. Afară dansează domnişoara Iulia. Se aude muzică şi întunericul se sparge. E o bucătărie mare, de castel. Ceva, ca o adiere din lumea lui Vermeer, trece peste obiecte şi oameni. Spectacolul se deschide ca o continuare, parcă, la povestea „Frumoasa din pădurea adormită”. Când lumea se trezeşte brusc. Kristin toacă legume. Şi în scenă intră Jean…
  Montarea lui Liviu Lucaci cu „Domnişoara Iulia”, de la sala Studio a Teatrului de Comedie – coproducţie cu Asociaţia Culturală Tam-Tam, e o pasăre rară printre montările de pe scenele din Bucureşti. Nu pentru că ar aduce Liviu Lucaci o interpretare cu totul şi cu totul nouă, cu totul şi cu totul originală… Ci tocmai pentru că nu pare să-şi propună asta. Şi îşi propune, în schimb, ceva cu mult mai important. Să construiască o lume vie în care trăiesc
  Citeste tot pe Yorick
• Despre impostură şi femei bovarice - în culise la Domnişoara Iulia de Karin Budrugeac sursa: Agenda LiterNet
  În sala de teatru
  Intrăm în sala Studio a Teatrului de Comedie. Scaunele negre sunt amestecate, iar numerele lipite pe spătare încurcate între ele. Ne prindem urechile în numărătoare şi ne aşezăm la capătul rândului, pe locurile 9 şi 10, probabil, deşi aveam unele mai centrale. În faţa noastră, alte 4 rânduri de scaune şi scena, familiară şi palpabilă, la o aruncătură de băţ. Îmi vin în minte plângerile repetitive ale lui Fanny Ardant în Music Hall, despre sălile în care este spaţiul de scenă este mâncat de public şi actorii nu se pot desfăşura. Mă gândesc că îmi dă fiori de cele mai multe ori să fiu atât de aproape de ei. De parcă m-aş afla în culise, intrusă, într-o lume în care altfel am acces doar prin gaura cheii.
  Spectatorii stau şi în picioare la piesă, iar sala este plină ochi. La o primă privire, sunt mai mult adulţi şi oameni în vârstă decât tineri, ceea ce mă face să mă întreb dacă la 20 de ani comedia
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• "Domnişoara Iulia", în haină de comedie de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Ne întrebăm de ce "Domnişoara Iulia" de August Strindberg e în repertoriul Teatrului de Comedie, piesa nefiind o operă cu deznodământ ce ar provoca râsul, bunăoară. Totuşi, autorul montării, Liviu Lucaci, are o explicaţie.
  Apreciat actor la Teatrul Naţional din Bucureşti şi profesor la UNATC, Liviu Lucaci a pus în scenă "Domnişoara Iulia" dintr-o pasiune pentru Strindberg. El susţine că piesele acestui dramaturg au "în spate o dramă alchimică", făcând referire la "povestea forţelor care stau în spatele personajelor", iar în "Domnişoara Iulia" o astfel de poveste "este evidentă".
  Acţiunea piesei are loc în Noaptea de Sânzâiene, când se deschid porţile cerului. E magic: lumea de pe alt tărâm vine în contact cu lumea de aici. E noaptea când ele comunică. Iar Lucaci spune că e şansa ca personajele să se împlinească. Dar e şi şansa căderii. În opinia sa, sacralitatea din confruntarea forţelor iraţionale, obscure, cosmice e percepută
  Citeste tot pe Jurnalul Național