Ultima carte pe care am abandonat-o înainte de final, „Ghidul nesimţitului”, de Radu Paraschivescu, m-a enervat atât de tare cu descrierea specimenelor umane de care mi-e groază în viaţa de zi cu zi, încât i-am făcut vânt cu uşurarea unui suflet evadat din iad.
O senzaţie similară am avut la finalul spectacolului „Domnul Jurdan”, de Victor Ioan Frunză (foto), care a deschis FITO 2016. După vâlva şi secretomania create în jurul său mă aşteptam la ceva mai mult. Dar, recunosc, păcatul aşteptărilor este al meu, nu al spectacolului.
Într-o scenografie strălucitoare la propriu şi la figurat, o capodoperă a kitsch-ului de nivelul unei case Firea-Pandele, am descoperit încă un personaj cu care nu vreau să am de-a face: parvenitul care-şi plăteşte cu bani intrarea în cercuri sociale de care nu e demn.
Un „burghez gentilom” bine interpretat, caricaturizat la extrem, cu tuşe cât mai groase, fără subtilităţi, trase parcă din teama că
Citeste tot pe
cremeneanu.com