Timişoara pare a fi un loc prielnic pentru Alexander Hausvater în acea latură a creaţiei sale (esenţială, aş zice) de cercetare a izvoarelor şi formelor exerciţiului puterii individului asupra semenilor, dictaturii, altfel spus, de la sensul politic şi social al acesteia, până la cel de motor cu explozie antropomorfică.
Stagiunea aceasta, expediţia a început la Teatrul Naţional, cu „Iulius Caesar" după Shakespeare, pentru a se încheia recent, la Teatrul German de Stat, o dată cu premiera spectacolului „Don Carlos" după Friedrich Schiller.
Operaţiunea propusă de Hausvater este una de decriptare pe câteva paliere a obiectului supus cercetării. Scenografic, prin grija lui Fehérvári Zsolt, elementul central al spaţiului de joc este un canal, pe „malurile" căruia sunt aşezaţi spectatorii şi pe care se vor desfăşura personajele. Aşadar, axis mundi e acvatic, inevitabil în infinită curgere, vrând-nevrând conotativ sexual. Un canal ale cărui
Citeste tot pe
România Liberă