Don Quijote de Dan Puric (Cervantes nu se va supara daca de data asta il lasam in umbra) e un spectacol lovit de toate muzele: putina comedie, ceva tragedie, cateva stele, poezie, epic (e totusi vorba de Don Quijote, eroul morilor de vant), dans, pantomima, teatru, muzica.
Si ce muzica! O fascinatie sonora neintrerupta: Albeniz (Asturias), Orff (Carmina Burana), von Suppe (Cavaleria Usoara) un pic de rockabilly, un praf de gospel, un moment cazacesc, foarte multe influente orientale, spaniole si chiar mexicane: Tomas Mendez cu Paloma Negra (cred ca in interpretarea Lilei Downs).
V-ati gandit vreodata ca Don Quijote poate interpreta un numar de wu shu cu sabia? Ei bine, daca e Dan Puric, poate. Sau ca Don Quijote ar trebui privit ca un cavaler crestin, nu ca un nebun ratacitor? Adaptarea lui Puric, desi poate parea doar un pretext pentru un frumos spectacol de dans, are mai multa profunzime si e mai plina de metafore decat percepi pe loc, in momentul in care te trezesti vrajit doar
Citeste tot pe
Metropotam