editeaza

• 1
• 2
• 3

• De la Godot la Naţional. Telegrame de Mircea Sorin Rusu sursa: Observator Cultural
  Pe cît de discutabil ca mod de producţie (fiindcă se bazează pe zero risc din partea Teatrului Naţional – TNB – şi pe un regim de muncă voluntară), pe atît de interesant ca „diagnostic“ pentru creativitatea tinerilor regizori, proiectul „9G“ poate provoca, se pare, şi un anume tip de perplexitatea: cea de a nu înţelege foarte exact (spre deloc, s-ar zice) ce anume îl mînă în luptă (cu textul, cu ideile) pe respectivul tînăr regizor. Care sînt riscurile pe care ţi le asumi.
  De pildă, există lucruri care nu funcţionează foarte bine în Piesă pentru frate şi soră (regia Iris Spiridon, alt spectacol din „9G“), începînd cu opţiunile de distribuţie, însă montarea are, indiscutabil, o construcţie vizuală excepţională (decorul e o carte „3D“, ca cele ale copilăriei noastre, fiecare pagină întoarsă lăsînd să se ridice o casă, o tufă de trandafiri…) şi ceea ce în cuvinte preţioase s-ar numi o viziune despre teatru.
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Când vine vorba de morală… de Doina Papp sursa: Adevărul
  Când vine vorba de morală unii autori din zilele noastre, de teatru şi nu numai, mai degrabă ar trage cu pistolul. La români asta pare justificat, intoxicaţi fiind de etica şi echitatea socialistă cu care ne-au bătut la cap ideologii vechiului regim. Altora, de prin alte părţi, li se întâmplă din contră. Din prea mult liber la morală eşuat adesea în libertinism şi golire de sens, valorile morale sunt târnosite chiar în numele acesteia.
  În fapt, ce a ajuns să însemne cuvântul morală pentru unii care-l neagă e la fel de grav cu ce a însemnat pentru cei care l-au absolutizat, invocând un imperativ abstract. Spre norocul nostru mai apare din când în când şi câte o minte lucidă care pune lucrurile într-o lumină corectă. În cazul de faţă îl cheamă Lucas Barfüsse adus în atenţia noastră cu ani în urmă de Radu Afrim (Nevrozele sexuale ale părinţilor noştri ), iar de data asta de Teatrul National Bucuresti cu programul său 9G (noua
  Citeste tot pe Adevărul
• “Lectură” scenică superficială de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Spectacolul pare rezumatul scenariului unei telenovele despre pasiuni erotice, trădări în căsnicie, crimă. Piesa scriitorului german contemporan Lukas Barfuss, propune însă, o analiză psihologică subtilă a conflictului cauzat de lipsa comunicării între partenerii aflați în cupluri ce se destramă. Regia selectează din motivele destrămării doar aspectul erotic și îl dezvoltă printr-o “lectură” scenică superficială.
  Cum spectacolul este produs de “9G”, echipa de realizatori reunește tineri creatori, mulți cu experiență câștigată în teatrul independent. Decorul tinerei scenografe Alexandra Panaite ce ar trebui să sugereze patru spații ale acțiunii este construit realist din multe amănunte inutile, cu o ușă roșie cu rost simbolic. Schimbarea elementelor ce alcătuiesc decorul fiecărui spațiu, se face căznit de către actori. Costumele Alexandrei Panaite dezavantajează caracterizarea vizuală a personajelor și actorii. De pildă,
  Citeste tot pe Spectator
• Dragoste în patru tablouri sau goana după variație de Iulia Chivu sursa: Radio România Cultural
  Patru tablouri – patru decoruri diferite, încăperi în care două cupluri căsătorite își decid soarta sau aceasta le este decisă de alegerile pe care le fac. În primul tablou, un hotel „bun” – așa cum îl numește Evelyn, soția infidelă – se întâlnesc infidelitatea și goana după variație. Hotelul, un loc care nu poate fi numit „acasă”, îi găzduiește pe cei doi soți care nu sunt devotați mariajului – ea, Evelyn, căsătorită cu un avocat idealist și el, Daniel, aflat într-un mariaj de zece ani cu o artistă, pictoriță portretistă. Cei doi se întâlnesc pentru a 100-a oară în acea camera de hotel. Deși nu mai este nevoie să precizez motivul pentru care se întâlnesc în acel loc, activitățile sau, mai bine spus, fanteziile cărora cei doi le dau viață, profesia lui de oncolog de laborator și disperarea ei de a fi lângă el îi fac să născocească un motiv pentru cei din afară: Evelyn avea o rană la mână și el venea să i-o
  Citeste tot pe Radio România Cultural
• „Dragoste în patru tablouri” sau laşitatea în faţa destinului de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Despre iubire se poate spune orice. Toţi ne pricepm să iubim. Sau cel puţin aşa credem. Tratate riguroase, studii amănunţie sau cele mai frumoase versuri romantice se întrec în a da definiţii şi caută esenţa celui mai puternic sentiment dintre toate. Legile universal valabile nu îşi au, însă, rostul. Dincolo de vorbe scrise cu sufletul şi de declaraţii definitive, stă povestea fiecărui cuplu. Sau a fiecărui triunghi. Sau a fiecărui pătrat…
  „Dragoste în patru tablouri” de Lukas Bärfuss în regia Elenei Morar montat la Teatrul Naţional Bucureşti în cadrul proiectului 9G vorbeşte despre latura întunecată a iubirii. Cotlonul acela pe care preferăm să nu îl menţionăm atunci când vopsim în tuşe groase şi colorate poveştile de amor. Gelozie, minciună, infidelitate, superficialitate, trădare, pedeapsă, răzbunare; cuvinte ce pot fi foarte uşor legate de „cel mai frumos sentiment din lume”. Până unde poţi merge în numele iubirii?
  Citeste tot pe Yorick