editeaza

• 1
• 2

• „Dragostea celor trei portocale“ de Carlo Gozzi în premieră la Teatrul „Stela Popescu” de Otilia Andrei sursa: Adevărul
  Textul piesei, inspirat din celebrul basm antic scris de Carlo Gozzi în 1761, este dramatizat pentru această producţie de Carlotta Pansa şi Michele Modesto Casarin, tradus de Oana Boşca Mălin şi Matei Stoenescu. Michele Modesto Casarin, regizorul spectacolului Dragostea celor trei portocale, declara: “Din punctul meu de vedere Gozzi este teatrul, pentru că el aduce pe scenă teatrul fantastic, ieşit din comun. Poporul, lumea, oamenii trăiesc în cotidian şi merg la teatru ca să vadă ceva neobişnuit. Acest „ieşit din comun” sigur că este legat de cotidian, dar devine un limbaj permutat în altă dimensiune, ajutându-ne să descoperim cotidianul într-un alt mod, prin intermediul unui limbaj extraordinar.”
  Echipa cu care lucrează Michele Modesto Casarin este recunoscută la nivel internaţional şi este formată din Licia Lucchese (scenograf şi designer costume) şi Stefano Perocco di Meduna (creator de măşti), care colaborează cu artişti din România,
  Citeste tot pe Adevărul
• „Dragostea celor trei portocale” – spectacol de întuneric şi umbre de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Nu întâmplător cea mai importantă întrebare din teatru rămâne „De ce?”. De multe ori se întâmplă ca rezultatul să se transfromre într-un „De ce, Doamne iartă-mă?”. De la bune intenţii şi gânduri onorabile, multă energie, timp şi resurse materiale investite în proiecte care sună foarte bine pe hârtie, se poate ajunge fără prea mare efort la un rezultat care să te pună pe gânduri în sală: ce caut eu aici? De ce? Şi aşa se închide un cerc.
  Primul de ce care îşi cere răspunsul ar trebui să fie „De ce montez acest spectacol?” cu sensul „Cui mă adresez?” „Pentru cine?”. Pen’ce-ul lui Caragiale e foare valoros. Dacă nu îţi stabileşti precis publicul ţintă, poţi să construieşti un spectacol care să devină întruchiparea expresiei nu tocmai flatante, împrumutate din limbajul antrenamentelor neprofesioniste din tenis „a da la perete”. Un asemenea exemplu concludent este spectacolul „Dragostea celor trei portocale”
  Citeste tot pe Yorick