Recunosc că mi-am dorit să văd şi un spectacol tezist despre minorităţile sexuale. Mi-am dorit să văd un spectacol cu violenţă, obscen, nonconformist, care să mă şocheze, care să "educe" publicul, care să aducă în discuţie o temă controversată, un spectacol care să corespundă mult visatei funcţii sociale a teatrului. Recunosc că m-am dus la Drept ca o linie a lui Radu Apostol cu aceste idei preconcepute, după articolele incitante ce anunţau acest spectacol, deja văzut ca încadrat într-un curent novator.
Radu Apostol a montat anul trecut o piesă care a tulburat apele: regizorul i-a adus pe scenă, ca actori, pe copiii străzi într-o montare cu scop umanitar. Cu această iniţiativă total lăudabilă, pentru care a fost multi-premiat, de Uniter şi de diverse fundaţii, Apostol a deschis multe uşi, a îmblânzit inimi şi, cred, în final, a făcut mult bine. Dar s-a depărtat de teatru, poate nepermis de mult, pe această linie de iniţiativă socială.
Citeste tot pe
Agenda LiterNet