editeaza

• Prejudecăţi? - Drept ca o linie de Voicu Dragomir sursa: Agenda LiterNet
  Recunosc că mi-am dorit să văd şi un spectacol tezist despre minorităţile sexuale. Mi-am dorit să văd un spectacol cu violenţă, obscen, nonconformist, care să mă şocheze, care să "educe" publicul, care să aducă în discuţie o temă controversată, un spectacol care să corespundă mult visatei funcţii sociale a teatrului. Recunosc că m-am dus la Drept ca o linie a lui Radu Apostol cu aceste idei preconcepute, după articolele incitante ce anunţau acest spectacol, deja văzut ca încadrat într-un curent novator.
  Radu Apostol a montat anul trecut o piesă care a tulburat apele: regizorul i-a adus pe scenă, ca actori, pe copiii străzi într-o montare cu scop umanitar. Cu această iniţiativă total lăudabilă, pentru care a fost multi-premiat, de Uniter şi de diverse fundaţii, Apostol a deschis multe uşi, a îmblânzit inimi şi, cred, în final, a făcut mult bine. Dar s-a depărtat de teatru, poate nepermis de mult, pe această linie de iniţiativă socială.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• INFO Teatral de Cristina Rusiecki sursa: Observator Cultural
  La Braila teatrul s-a deschis problemelor actuale. Radu Apostol, de curind distins la Gala UNITER cu Premiul pentru debutul cu spectacolul Acasa de la Teatrul „Ion Creanga“, repeta la Braila Drept ca o linie de Louis Alfaro, dramaturg din America Latina stabilit la Las Vegas. Textul vorbeste despre familia de azi, despre relatia mama-fiu, despre homosexuali, prostituate, despre toata lumea aceasta care se dovedeste cea mai vulnerabila si inlauntrul careia, cel mai adesea, SIDA face ravagii. Este povestea unei mame si a unui baiat care s-au prostituat toata viata, pina cind fiul e rapus de SIDA, iar mama se intoarce in America pentru a-si trai ultimele zile. Pe fondul suferintelor generate de aceasta afectiune, textul redescopera valorile familiei. Printre momentele cele mai dramatice se numara si un monolog al mamei care recunoaste ca niciodata nu intelesese cuvintul mama si menirea lui. Dar, de cind baiatul este bolnav de Sida, fosta prostituata stie ca, atunci cind o striga,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Daca si cind frumosul se poate intoarce pe scena de Cristina Rusiecki sursa: Observator Cultural
  Doi prostituati, mama si fiu homosexual. „Baietelul“ vrea sa se sinucida; mama vine de la mii de kilometri distanta. Pentru nimic in lume n-ar vrea sa piarda evenimentul acesta „in direct“. Comedie neagra, s-ar spune. Da, pe buna dreptate. Dupa un timp mama si fiul se regasesc. Maximum de dragoste materno-filiala inseamna ca fiecare sa marturiseasca cu ce se delecta in orele „dragostei de vinzare“. Lui ii placeau soaptele de dinainte si confesiunile, micile simulacre de prietenie. Mamicii, mai mult mesele. Comedie, din nou. El este bolnav de SIDA. Boala secolului nostru. Ea nu poate percepe lumea decit raportind totul la modelele din telenovele si la eroii preferati de la televiziune. Din nou despre zilele noastre. Scenele sint departajate de video-proiectii. In spiritul pur al tehnicilor de azi. Limbajul este pe masura. Suficient de picant.
  Si, totusi, un spectacol atit de coplesitor de frumos ca Drept ca o linie de Luis Alfaro, productie a Teatrului „Maria Filotti“
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Gradul zero al existenței de Mihaela Michailov sursa: Observator Cultural
  Regizorul Radu Apostol are abilitatea de a crea si individualiza pregnant spatii. A demonstrat-o in emotionantul spectacol Acasa, unde aduce pe scena copii de pe strada, creind o atmosfera speciala, si reuseste si acum intr-o montare plina de forta, cu o intuitie foarte fina a intensitatii dramatice, valorizata la maximum fara sa fie fortata. Mai mult decit atit, regizorul isi defineste deja o stilistica, intelegind prin aceasta preocuparea pentru o anumita zona, un registru tematic din ce in ce mai frecvent in dramaturgia contemporana. Este vorba de o lume marginalizata si recuzata tocmai pentru stigmate pe care le poarta, neincetind insa sa-si mistifice infringerile. Textul lui Luis Alfaro, imbinind sugestiv nuante poetice cu un limbaj frust, chiar dur, gradind inteligent replicile adesea in contrapunct, intrebarile retorice si monologurile cu aluzii dintre cele mai variate, de la vedete de cinema – Liz Taylor – pina la complexe tragice – Oedip –, raspunde exact cadrului
  Citeste tot pe Observator Cultural