editeaza

• 1
• 2
• 3

• Ion Caramitru într-un rol de exceptie: Eduard al III-lea de Silvia Kerim sursa: Formula AS
  La pupitrul regizoral un "AS": Alexandru Tocilescu
  Spectacolul de la Nationalul bucurestean este un eveniment asteptat cu mare interes de iubitorii de teatru. Mai intai, pentru ca este vorba despre o premiera absoluta in Romania, "Eduard al III-lea" fiind una dintre piesele marelui Shakespeare, nejucata pana astazi in tara noastra. Apoi, pentru ca regia spectacolului este semnata de Alexandru Tocilescu, un artist celebru pentru interpretarile cat se poate de personale ale unor texte dramatice.
  În sfarsit, prezenta lui Ion Caramitru pe scena teatrului pe care il si conduce de cativa ani, si inca intr-un rol covarsitor, care-l tine mai tot timpul - adica aproape 4 ore - in prim-plan. Un rol care-i pretinde deplinatatea talentului si a inteligentei sale scenice exceptionale!
  În epoca moderna, "Eduard al III-lea" s-a jucat la Londra in 1911, si mult mai aproape de noi, la Los Angeles, la Cambridge, la Taormina. Si la Stratford upon Avon, in 2002, in interpretarea celebrei trupe
  Citeste tot pe Formula AS
• Regele si Contesa de Doina Papp sursa: Revista 22
  Noua si mult asteptata premiera a Teatrului National din Bucuresti - Eduard al III-lea de Shakespeare - a fost proiectata sa fie evenimentul de referinta al primei noastre scene: un Shakespeare, pe deasupra si inedit, un regizor de talia lui Alexandru Tocilescu, un interpret cu farmecul si talentul lui Ion Caramitru la varf de cariera, scenografie de Dragos Buhagiar, muzica de Iosif Hertea, resurse de mare montare. Directorul institutiei si-a reafirmat public cu aceasta ocazie intentiile de a marca un act de cultura demn de un National, regizorul a gasit si o motivare eleganta ideologica cu care cine n-ar putea fi de acord, cand e vorba de teme ca onoarea, demnitatea si raspunderea gesturilor statale.
  Eduard al III-lea nu e insa nici prima, nici ultima dintre piesele shakespeareane in care sunt pretuite codul cavaleresc si respectul blazonului. Mai direct sau sugerata prin intrigi bine ticluite, morala clasica se regaseste in mai toate dramele istorice pe care, ce-i drept,
  Citeste tot pe Revista 22
• Eduard al III-lea se nationalizeaza de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  La sfirsitul acestei saptamini, publicul va putea urmari cea dintii montare romaneasca a piesei "Eduard al III-lea" de Shakespeare, in regia lui Alexandru Tocilescu, la Teatrul National din Bucuresti.
  Tocilescu i s-a dedicat suta la suta lui "Eduard al III-lea"
  Piesa - care nu a fost inca publicata in Romania - a avut o paternitate aprig contestata de istoricii literari, dar, de curind, i-a fost atribuita cu titlu definitiv lui William Shakespeare. Fiind vorba despre un text scos la iveala la citeva secole dupa moartea celui mai important dramaturg al lumii, creatorii de teatru au fost imediat sedusi de piesa.
  Motivul principal pentru care Alexandru Tocilescu a lasat balta toate proiectele teatrale si a inceput imediat lucrul la "Eduard al III-lea" a fost tocmai dorinta de a pune in scena un text nou-nout: "O montare a unei piese de Shakespeare total necunoscute reprezinta o mare surpriza pe care o faci publicului roman.
  Sa pui spectatorii fata-n fata cu un text inedit pe care
  Citeste tot pe Cotidianul
• Un spectacol ca la Rovine de Grid Modorcea sursa: Revista Drama
  În filmul Mircea cel Mare al lui Sergiu Nicoleascu există o secvenţă în care este ecranizată bătălia de la Rovine descrisă de Eminescu în Scrisoarea a III-a. Cam aşa arată şi spectacolul lui Alexandru Tocilescu de la TNB cu piesa Eduard al III-lea de Shakespeare, scrisă în 1596, având în centrul ei un moment important din domnia unuia dintre cei mai însemnaţi monarhi britanici, care a stat pe tron 50 de ani, între 1327 şi 1377. Evident, Eminescu, dramaturgul, l-a avut model pe Shakespeare, iar Scrisoarea a III-a este ca o piesă de teatru, un text foarte audio-vizual, lesne de transpus în teatru sau film. Lui Ceauşescu i-a plăcut filmul lui Sergiu Nicolaescu, nu ne îndoim că i-ar fi plăcut şi spectacolul lui Tocilescu, fiindcă are toate datele necesare unei receptări infantile: bătălii cât cuprinde scena în lat, în adânc şi în înalt, monumentalism de „Cântarea României“, o scenografie care glisează în toate sensurile, ca un agent de
  Citeste tot pe Revista Drama
• "Eduard al III-lea", spectacol de cinci stele de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  O piesă foarte bună, cu tot ce-i trebuie: regie inspirată, actori mari şi o scenografie care-ţi taie răsuflarea. Aşteptările erau uriaşe pentru spectacolul "Eduard al III-lea", de William Shakespeare, care a avut premiera duminică, la Teatrul Naţional din Bucureşti. De ce? Pentru că piesa este construită de profesionişti: regizorul Alexandru Tocilescu, actorul Ion Caramitru, scenograful Dragoş Buhagiar şi artistul Daniel Gontz.
  Rugby şi jazz
  Armata de elită a generat un spectacol greu de uitat, cu momente sclipitoare. Soldaţii regelui Eduard joacă rugby în debutul piesei "îmbrăcate" tot timpul în muzică de jazz. Se menţin în formă pentru războiul pe care îl vor porni împotriva Franţei.
  Îmbătaţi de adrenalina jocului, dansează "haka", rostind pentru intimidarea adversarului pe care îl au în minte cuvintele "Sic transit gloria mundi". Apoi, pun mâna pe arme, pentru că regele Eduard al III-lea (Ion Caramitru) trebuie să urce pe tronul
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Eduard al III-lea de Anca Ioniță sursa: TimeOut
  De ce o piesă despre istoria medievală a Angliei, fie ea scrisă de William Shakespeare, în repertoriul Teatrului Naţional?
  La prima vedere textul, a cărui paternitate a fost stabilită de curând ("O piesă care se crede că a fost scrisă de Shakespeare" este subtitlul ei în ediţia din 1760 a operelor complete), nu este deloc ofertant pentru un spectacol modern. O piesă în care sunt aduse în scenă două bătălii, cea de la Crecy şi cea de la Poitiers, este greu de realizat convingător, mai ales în ziua de azi, când filmul a epuizat toate mijloacele de expresie vizuală în acest domeniu.
  Şi cu toate acestea, alegerea regizorului Alexandru Tocilescu este fără echivoc. Motivaţia? Tema centrală a piesei: onoarea şi respectarea cuvântului dat. Principii care, spre deosebire de lumea cavalerilor secolului al XIV-lea, în România de azi au ajuns să "sune fals, calp… să fie un lucru dintre cele mai dispreţuite", spune Tocilescu. Trăim într-o epocă a
  Citeste tot pe TimeOut
• Shakespeare pe muzică de jazz de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  Ştiţi formulele acelea cu care încep basmele, ca să marcheze depărtarea în timp, cum ar fi:”Când se potcovea puricele cu 99 de ocale”?
  Pentru noi, cei de azi, s-ar putea adăuga şi o alta, care ar suna cam aşa: ”pe vremea când oamenii îşi ţineau promisiunile”.
  Piesa ”Eduard al III-lea”, recent atribuită lui Shakespeare, vorbeşte despre o lume primitivă şi brutală, în ochii celor de azi, dar în care cuvântul dat era sfânt, iar cei ce şi-l dădeau erau gata să-l apere chiar cu viaţa.
  Jurământul căsătoriei, promisiunea făcută unui prieten sau cuvântul scris ce promite libera trecere – toate sunt ”puse în cauză” de acest text ce aminteşte de marile opere shakespeariene prin forţă, dar şi prin poezie.
  O poveste cu regi, care sunt oameni ce se îndrăgostesc şi suferă din iubire, dar şi oameni ce luptă, cucerind regate, ”Eduard al III-lea” este citită de regizorul Alexandru Tocilescu prin prisma modernităţii,
  Citeste tot pe Gândul
• Mister(ul) Shakespeare de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminică
  Shakespeare, zic unii, n-a existat. Negatia s-a asociat persoanei sale nu in chip de metafora lirica, precum s-a intamplat cu Eminescu in frumoasa poezie a lui Marin Sorescu, ci in chip de pamflet fulminant sau de rece demonstratie academica.
  Astfel, sonetele i-au fost atribuite unuia sau altuia dintre protectorii sai nobili, iar piesele, unuia sau altuia dintre dramaturgii contemporani, mai tari decat el la capitolul acte oficiale, sau chiar unuia sau altuia dintre colegii lui actori, mai tari la capitolul.
  .. talent histrionic decat cel care, in Hamlet, juca, modest, rolul Fantomei.
  Cu atat mai mult i-a fost pusa la indoiala paternitatea unei piese pe care, pana in secolul al XVIII-lea, nimeni nu visase, macar, sa i-o atribuie: Eduard al III-lea.
  Intr-adevar, coperta elegant inflorata a unei editii purtand, clar, locul si data tiparirii - Londra, anul 1596 - nu pomeneste nimic despre autor, desi titlul integral al cartuliei ne comunica, intr-o engleza emotionant arhaica,
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Eduard al III-lea si Caramitru Intiiul de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Cel mai nou "copil" al lui Shakespeare, drama istorica "Eduard al III-lea", atribuita marelui dramaturg in urma cu doar citiva ani, si-a facut o intrare fastuoasa pe scena Teatrului National din Bucuresti.
  Spectacolul, montat in premiera nationala, il are in prim-plan pe Ion Caramitru aflat intr-o forma de zile mari. Cu o vigoare uimitoare, Eduard al sau galopeaza ca un cal pursinge printre sentimente, trecind intr-o fractiune de secunda de la monarhul medieval, stapin absolut peste tara si destine, la indragostitul adolescentin, creator de versuri stingace insotite de cintari la alauta, si inapoi la razboinicul dur si cinic.
  Regizorul Alexandru Tocilescu spusese ca a fost cucerit de frumusetea textului, dar si de mesajul sau, care ar trebui sa fie o lectie de morala pentru noi toti.
  "Am vrut neaparat sa aduc in circuitul public un text in care problema onoarei si a moralei sa fie foarte puternica, ca sa mai trezim putin constiintele noastre. Eu nu fac niciodata spectacole fara
  Citeste tot pe Cotidianul
• "Eduard al III-lea", prima oară în România de Elena Vlădăreanu sursa: România Liberă
  » "Eduard al III-lea", o piesa care ii este atribuita lui Shakespeare, paternitatea sa nefiind inca sigura, a fost montata, pentru prima data in Romania, de Alexandru Tocilescu.
  » Premiera spectacolului care aduna in distributie 35 de actori a avut loc sambata seara, in Sala Mare a Teatrului National "I.L. Caragiale" din Bucuresti; spectacolul se va mai juca marti si vineri saptamana aceasta.
  » "Am citit piesa si mi-am dat cuvantul ca am s-o montez. Era singura demonstratie pe care puteam
  s-o fac eu ca imi tin cuvantul", explica Tocilescu cum s-a decis sa monteze aceasta piesa despre onoare.
  "Eduard al III-lea" a bifat prima montare in Romania abia acum, dupa un an de repetitii. Dar nici prin Europa piesa nu se poate lauda cu cine stie ce aventuri. In 1911, a fost montat la Londra doar actul al doilea; 50 de ani mai tarziu, a fost facuta o adaptare radio pentru BBC. Abia din 1986 s-a incercat sa se faca ceva cu aceasta piesa, care a impartit cu "Doi veri de stirpe aleasa",
  Citeste tot pe România Liberă
• Un act cultural de marcă (III) de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Vorbind de interpretarea actorilor, de la bun inceput se impune o precizare, "Eduard al III-lea" de William Sha-kespeare este scrisa in versuri ce pot constitui o dificultate pentru unii interpreti, in special pentru cei din tanara generatie. Este folosita traducerea lui George Volceanov din volumul "Eduard al III-lea", editat in 2003, de "Paralela 45", care are fluenta, dar unii actori nu au studiul rostirii replicilor verificate, manifesta stangacii in frazare si stirbesc astfel consistenta interpretarii.
  Tema centrala a piesei
  este respectarea de catre individ a cuvantului dat, a juramantului ce presupune tinuta morala, fiind dezvoltata pe doua planuri, ce au drept liant familia Salisbury. Demonstrarea obligatiei morale de a nu incalca un juramant porneste de la personajul-pilon contesa de Salisbury (impresionant interpretata de Crina Muresan), care respinge dragostea fulgeratoare a regelui Eduard. Personajul contesei dispare in partea a doua, dar ideea are continuitate prin
  Citeste tot pe România Liberă
• Un act cultural de marca (II) de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  De multe stagiuni repertoriul Nationalului bucurestean nu a oferit un astfel de spectacol de anvergura, care sa ne demonstreze convingator, ca si astazi, Shakespeare are ceva a ne spune. Intrebarii regelui Eduard, personajul central al piesei: "Ce fapta e sa-ndemni un om sa-si calce / Cuvantul intru lege si credinta?", regizorul Alexandru Tocilescu ii da un raspuns in acest spectacol de exceptie prin care pledeaza pentru rostul moralei in viata.
  Asa cum precizam si in numarul trecut, viziunea regizorala gandita profund de Alexandru Tocilescu asupra piesei lui Shakespeare, nu se putea infaptui captivant pentru spectatorii mileniului trei, decat printr-o vizualizare spectaculoasa la care a contribuit o echipa de maestri. Este imposibil sa mai poti impresiona publicul de astazi doar cu o rostire frumoasa a versului lui Shakespeare despre necesitatea respectarii promisiunilor de catre individ, sa-i vorbesti despre morala, cand ea e pe cale de disparitie in societate. Alexandru Tocilescu,
  Citeste tot pe România Liberă
• Un act cultural de marcă (I) de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  In sfarsit, s-a produs un EVENIMENT in miscarea noastra teatrala cu spectacolul Nationalului bucurestean "Eduard al III-lea" de Shakespeare, bogat in oferte pentru toate categoriile de public. Este un spectacol modern, o superproductie impresionanta, un act provocator pentru spectatori, in regia lui Alexandru Tocilescu, in rolul titular fiind Ion Caramitru."Eduard al III-lea e piesa juramintelor (...) Un juramant se stabileste intre individ si Dumnezeu (...) Sa readucem in mintea oamenilor ca un cuvant dat, un juramant, sunt lucruri sacre, pe care trebuie sa le respectam." Alexandru Tocilescu
  In lumea superficiala in care traim, acest spectacol face o nota aparte. Este un eveniment cultural accesibil oricui, cu o constructie de exceptie, in intentia clara de-a provoca emotie, dar si un gand interior referitor la necesitatea reabilitarii unei morale elementare ce trebuie respectate in drumul existentei oricarui individ, indiferent de statutul social. Regizorul Alexandru
  Tocilescu,
  Citeste tot pe România Liberă
• Shrek, dureri de cap și bătălii sonore de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Mister: cum se face ca o actrita precum Crina Muresan, care joaca de obicei pe scene medii, reuseste sa se faca auzita (si vazuta) din haul scenic al Salii Mari de la National (chiar cu ceva eforturi vizibile de voce), iar Simona Bondoc, avind in spate atitia ani de TNB, nu izbuteste sa treaca dincolo de rampa mai mult de doua vorbe inteligibile de-a lungul de altfel nu consistentei sale prezente ca regina Phillipa?
  Eduard al III-lea, montat la National de unul dintre cei mai „politici“ regizori romani ai momentului, Alexandru Tocilescu, si a carui premiera a avut loc, dupa un an de repetitii, la finalul saptaminii trecute, angreneaza in scena un numar impresionant de actori, cei mai multi din trupa TNB. Dar dintre care cei mai interesanti (lasindu-l deoparte pe Ion Caramitru, in Eduard) vin din alta parte: Crina Muresan, intr-un rol principal (contesa de Salisbury; energia artistica dintre ea si Caramitru face uneori sa iasa scintei), Eusebiu Stefanescu (tatal contesei),
  Citeste tot pe Observator Cultural