Toţi oamenii îşi doresc în fiece zi a vieţii lor să fie sănătoşi, frumoşi, deştepţi, înstăriţi şi, dacă s-ar putea şi nemuritori. Încă din copilărie învăţăm să căutăm "tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte". Aşezaţi la linia de start, primim această misiune. Plecăm la auzul pocnetului, dintr-o frică inconştientă de însăşi detunătura de armă care "descarcă" orice posibilitate de a rămâne pe loc. Benzile de alergat sunt diferite, uneori paralele, alteori se intersectează, la un moment dat se suprapun - este o reţea întreagă care uneşte cele patru zări, construind o hartă pe care niciodată nu o vom putea privi pe de-a-ntregul, pentru că suntem cei care o trasăm cu paşii noştri, suntem cuceritori ai fiecărei clipe netrăite.
În acest sens, spectacolul de Master II Arta Actorului, Elixirul, se construieşte ca o hartă a jocului actoricesc pe care îl cere commedia dell'arte. Ca specie de teatru,
Citeste tot pe
Agenda LiterNet