editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Eu sunt Elling, tu eşti Elling de Paul Boca sursa: Art Act Magazine
  Am momente şi momente. Uneori, exploatarea cotidianului pur în creaţiile artistice de orice fel mă exasperează, câteodată mi se pare singura formă posibilă de a face o artă justificabilă prin ea însăşi. Publicat în 1996, romanul norvegianului Ingvar Ambjørnsen, Fraţi de sânge, abordează tocmai o astfel de formulă – reprezentarea mundanului în aspectele sale cele mai simple în spiritul creării, dacă nu a unei poveşti, măcar a unei atmosfere perfect umane. Nu cartea este, însă, subiectul pe care mi-am propus astăzi să-l iau în discuţie. Am avut ocazia, de curând, să văd două adaptări ale romanului în două sfere diferite – cea a teatrului şi cea a filmului – şi, cum sunt un fan al experienţelor de acest gen, vreau să vă fac şi vouă o introducere în lumea lui Elling. Zic Elling şi nu Fraţi de sânge pentru că acesta este numele pe care cele două reprezentări ale romanului l-au adoptat; vorbesc despre piesa Teatrului de Comedie din
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Un spectacol emoționant pe muchia dintre râs și plâns de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  În repertoriile oferite de teatrele noastre, “Elling” poate fi considerat un spectacol cu totul aparte. Povestea celor două personaje principale este specială. Elling şi prietenul său, Kjell Bjarne, suferă de dizabilităţi mentale, au fost trataţi într-un spital specializat şi povestea lor începe când li se oferă o locuinţă pentru a fi reintegraţi social conform programului de socializare specific ţărilor avansate şi în special celor nordice. Alegerea repertorială a acestei piese, o adaptare a romanului norvegianului Ingvar Ambjørnsen, “Fraţi de sânge”, aparţine regizorulu Vlad Massaci. Acest regizor are o preocupare constantă de-a prezenta publicului nostru creaţiile recente ale unor autori de peste hotare, în special din ţările nordice. Amintim că de curând, a regizat la Teatrul “Nottara”, “Aniversarea”, scenariul danezilor Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov pentru filmul multipremiat “Festen” (comentariile se află pe blog). Acum,
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Rânduri despre FNT, 2010 - Elling de Florian-Rareş Tileagă sursa: Agenda Liternet
  Elling (r. Vlad Massaci, producţie a Teatrului de Comedie, Bucureşti) e unul din spectacolele aparent comune, ca subiect, dându-ţi impresia că aşa ceva ai mai văzut în film, în teatru, în romane. Probabil că da, povestea - iniţial în proză (romanul Fraţi de sânge de Ingvar Ambjornsen), dramatizată apoi de Axel Hellstenius şi Peter Naess - conţine un caz universal uman şi intens folosit în artă: situarea omului în afara societăţii, într-un cocon de stereotipuri. Protagonist e Elling (Marius Florea Vizante), paranoicul prin definiţie, înghiţit de frustrări, a cărui viaţă s-a consumat în umbra mamei. Speriat de oameni, marginalizat, face totuşi pe şeful cu prietenul său Kjell Bjarne (Sandu Pop), un uriaş blând, virgin la 40 de ani, al cărui unic gând sunt "ţâţele mari". S-au cunoscut în sanatoriu iar acum împart o locuinţă socială, ocazie cu care se iluzionează că, în sfârşit, "ies în lume". Când, de fapt, intră în tot soiul de
  Citeste tot pe Agenda Liternet
• O reuşită fără artificii de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Că bine mai zice regizorul Vlad Massaci în caietul-program al spectacolului “Elling”, care tocmai a avut premieră la Teatrul de Comedie: “n-are gânduri ascunse, subtilităţi filozofice, «chei» spirituale care să deschidă «puţuri» ale gândirii”. Chiar aşa. N-are. Sau, mai bine zis, regia nu a urmărit aşa ceva. Altfel, textul în sine, are. Şi, de asemenea, spectacolul.
  Am văzut adaptarea scenică a romanului „Fraţi de sânge” al scriitorului norvegian Ingvar Ambjørnsen, săptămâna trecută, în regia semnată de Vlad Massaci şi în interpretarea actorilor Marius Florea Vizante, Sandu Pop, Mihaela Măcelaru şi Şerban Georgevici. Simplu, cu economie de mijloace, spectacolul decupează o secvenţă din viaţa netrăită a lui Elling şi Bjarne, care tocmai au ieşit dintr-un spital de reabilitare a sănătăţii mintale şi trebuie (deşi ei nu vor, evident !) să se reintegreze în societate, fiindcă aşa este normal şi bine pentru ei,
  Citeste tot pe Yorick
• Poveste despre (a)normalitate de Monica Andronescu sursa: Yorick
  E vorba de un text norvegian contemporan, care a cunoscut deja laurii succesului. O dramatizare după romanul „Fraţii de sânge” a lui Ingvar Ambjornsen, care, după ce a trecut cu brio testul la Nye Teater din Oslo, a devenit scenariul unui film nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin. La Teatrul de Comedie din Bucureşti l-a montat Vlad Massaci.
  „Elling” e o poveste despre doi alienaţi. Prinşi într-un program de reintegrare socială. Şi între care se naşte o minunată prietenie. Dar, mai mult decât atât, e o poveste despre doi oameni care învaţă să descopere că lumea e făcută din oameni. Să spunem că montarea de la Sala Mare a Teatrului de Comedie are două atuuri. Un text care-i permite regizorului să se joace cu multele, infinitele sensuri ale înstrăinărilor lumii noastre, şi patru actori care îl susţin aproape fără greşeală: Marius Florea Vizante, Sandu Pop, Mihaela Măcelaru şi Şerban Georgevici. Dar montarea îşi găseşte
  Citeste tot pe Yorick
• Acasă, cu Elling de Marina Roman sursa: Yorick
  Să ai o fiinţă a ta. Doar a ta, aşa cum n-ai avut niciodată până acum. Deşi ai vreo 35 de ani, chiar dacă ea este un peştişor portocaliu şi atât. N-ar fi un prim pas spre viaţa adevărată? Sau spre lume, aşa cum ar fi, să zicem, mâna pregătită să ridice receptorul telefonului? Să trăieşti placentar, într-un univers minimal – la graniţa dintre trecut şi prezent – în care trecutul depozitează (încuie într-un depozit) – proiectul unui viitor ideal, iar prezentul actualizează spaimele copilăriei.
  Viaţa lui Elling (Marius Florea Vizante) s-a desfăşurat până acum între pereţii casei părinteşti (egoist iubit şi excesiv ocrotit de o mamă posesivă) şi, de vreo trei ani, în rezerva pe care o împărţea cu Kjell Bjarne (Sandu Pop) într-un sanatoriu psihiatric. Buna purtare, frizând aproape normalitatea, şi recomandarea infirmierei Gunn (Mihaela Măcelaru) i-au adus în apartamentul în care noi, spectatorii, îi vedem că intră timid,
  Citeste tot pe Yorick
• Arta de a povesti pe scenã de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  În caietul-program al spectacolului cu piesa Elling de la Teatrul de Comedie din București, regizorul Vlad Massaci a scris un scurt text din care reproduc aici doar prima frazã - „Nu prea îmi vine sã scriu ceva despre spectacolul ãsta. Nu are gânduri ascunse, subtilitãți filosofice, chei spirituale care sã deschidã uși spre puțuri ale gândirii”. Massaci e îndreptãțit sã spunã cele de mai sus. Și, ca sã fiu sincer, nici mie nu prea îmi vine sã comentez, sã disec, sã detaliez ceea ce cred eu cã a fost bine ori cã a fost rãu. Nu fiindcã nu ar fi ce comenta, nu fiindcã Elling nu e un spectacol în care lucrurile bune sunt majoritare, iar defectele extrem de puþine, aproape nesemnificative. Elling face parte din acea categorie de spectacole de care te bucuri din adâncul sufletului, la care zîmbești, la care râzi de-a binelea, în cursul cãrora te emoționezi, ba chiar simți în colțul ochiului o lacrimã pe care, firește, o ascunzi deoarece - nu-i
  Citeste tot pe Revista Familia
• Sare si piper de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Tragic si comic, aceasta e marja in care balanseaza spectacolele de valoare de cand lumea, fara a se mula cert pe unul dintre genuri. „Elling” de la Teatrul de Comedie e o comedie excelenta? Un desen realist al relatiilor interumane din zilele noastre? O drama care-ti face stomacul ghem de compasiune? Mergeti si vedeti aceasta montare, caci nu trebuie ratata.
  Recenta premiera in regia lui Vlad Massaci pleaca de la romanul „Frati de sange” de Ingvar Amborsen, dramatizat de Axel Hellstenius si Petter Naess. Piesa a avut premiera mondiala in 1999 la Oslo iar succesul repurtat a determinat producerea in 2001 a filmului omonim, nominalizat la Oscar pentru cea mai buna productie straina. Filmul a castigat alte treisprezece premii, plus trei nominalizari la festivaluri internationale.
  Ceea ce-l face usor de prizat e aspectul de poveste, cu toate ingredientele reusitei: initierea, formarea si adaptarea la cotidian. Doar ca personajele nu sunt copii, ci oameni adulti iar
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Cronică de teatru - Elling de Anca Ioniță sursa: Time Out
  Un spectacol care te înfăşoară, aproape făra să-ţi dai seama, într-o mare de tandreţe. Compasiunea cu care autorul îşi prezintă personajele, doi “neadaptaţi” care încearcă să revină în societate printr-un program de reintegrare, este preluată de regizorul Vlad Massaci, care-i învăluie, la rândul lui, pe cei doi prieteni într-o lumină ce trădează o tandră complicitate cu impasul emoţional în care se află cei doi.
  Această nesfârşită tandreţe devine canavaua pe care se ţese povestea lui Elling şi a prietenului său Kjell Bjarne (pe care l-a întâlnit la sanatoriul pentru bolnavi mintali), care fac efortul, încununat de succes (da, piesa are un happy-end neforţat), de a se re-conecta la lumea reală. O lume de care fiecare fuge în felul său. Lui Elling îi e atât de frică de oameni încât a răspunde la telefon este o adevărată tortură emoţională. A ieşi din casă la cumpăraturi devine marea încercare, în care îl are drept
  Citeste tot pe Time Out
• Arta simplităţii de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Elling este în lumea modernă ceea ce în ”lumea veche” românească se numea peiorativ ”prostul satului”. Progresul societății și a mentalităților se vede în schimbarea condiției și calității vieții lui Elling. Astăzi, el este internat într-o instituție, apoi introdus în viață cu ajutor de la stat, devine capabil – chiar dacă încet și cu greu – să ducă o viață în care se găsește un grăunte de normalitate. Are un prieten și începe chiar să scrie poezie. Trăiește. Poate că mai sunt oameni care îl vor privi de sus, oameni care îl vor răni, dar nu mai depinde de bunul lor plac.
  Personajul inventat de scriitorul Ingvar Ambjornsen, adus în scenă de Axel Hellstenius și Petter Naess, jucat acum pe scena de la Comedie de Marius Vizante în regia lui Vlad Massaci este marginalul prin definiție, însă o specie bizară creată de societățile nordice, foarte atente la problemele lor sociale - un marginal instituționalizat,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Premiere la second hand de Mircea Ghiţulescu sursa: Luceafărul
  S-au umplut teatrele bucureştene cu premiere de la second hand, venite din im­port, ca ţoalele. Andrei Şerban însuşi tocmai a terminat la Teatrul Maghiar din Cluj Napoca Strigăte şi şoapte, după filmul lui Ingmar Bergman. A venit rândul Teatrului de Comedie, care ne oferă de la un second hand din Norvegia romanul Fraţi de sânge, scris de Ingvar Ambjernsen, transformat în piesă de teatru de Axel Hellstenius şi, în fine, într-un scenariu de film ecranizat de Peter Naess, pentru a se întoarce la Bucureşti, după cincisprezece ani sub forma unei piese de teatru în traducerea neobositului Petre Bokor. Între altele, urmaşul lui Ibsen, Ingvar Ambjernsen a citit cu multă atenţie pe John Stein­beck (Oameni şi şoareci, un mare succes al Teatrului Naţional din Bucureşti, cu Florin Piersic în rolul unui uriaş cu minte de copil) şi îşi alege ca personaje doi handicapaţi abia eliberaţi din sanatoriu: Elling (de unde şi titlul spectacolului de la Comedie) şi
  Citeste tot pe Luceafărul
• Cine este Elling? de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Adaptare a romanului „Fraţi de sînge" de Ingvar Ambjornsen. Dramatizare de Axel Hellstenius în colaborare cu Petter Naess. Traducerea: Petre Bokor. Regia: Vlad Massaci. Scenografia: Andu Dumitrescu. Ilustraţia muzicala: Cristian Juncu.
  Uneori, sînt eu. lntr-un fel sau altul. Intr-o măsură sau alta. Unele dintre angoasele lui Elling, fricile si an-xietaţile lui au fost, sînt si vor fi si ale mele.
  Uneori, închis în casa proprie ca într-o colivie, defilînd în sus şi-n jos în pijama, refuzi să ieşi. Atunci, construieşti, însingurîn-du-te tot mai mult, acea realitate care îţi convine, care nu te agresează. Îţi imaginezi tot felul de poveşti pe care, repetîndu-le temeinic, ajungi să le crezi. Încet-încet, nu mai ai nevoie de nimeni. Doar de Bjarne. Sau unul ca el. Prietenul tău.
  Înainte de nominalizările la Oscar din 2002, am văzut filmul „Amelie" şi m-a cucerit pledoaria pentru nevoia de poveste. Poveşti de astăzi spuse astăzi.
  Citeste tot pe România literară
• Doi alienati simpatici de Robert Bălan sursa: România liberă
  Despre reintegrare socială, alienare şi percepţia asupra realităţii într-un spectacol amuzant dar şi foarte trist: „Elling“ la Teatrul de Comedie .
  Povestea lui Elling şi a lui Kjell Bjarne, care încearcă să se readapteze în societate, a fost nominalizată în 2002 la Oscarurile pentru cel mai bun film într-o limbă străină. Câştigător a fost desemnat atunci filmul bosniac „No man’s land” (regia Danis Tanovic), iar filmul lui Petter Naess a trebuit să se mulţumească cu alte premii mai mici. Transpunerea poveştii într-o variantă pentru teatru s-a bucurat şi ea de succes, iar piesa a fost montată printre altele în Anglia sau în Australia . „Elling“ este o adaptare după romanul „Fraţi de sânge“ al scriitorului norvegian Ingvar Ambjornsen, iar cartea face parte dintr-o serie de patru care îl au ca personaj principal pe Elling. De altfel,
  norvegianul este cunoscut mai ales datorită acestei tetralogii.
  După o montare la secţia
  Citeste tot pe România liberă
• “Elling” sau prietenia, la Teatrul de Comedie de Alina Boboc sursa: Cronica Română
  Cea mai recenta premiera a Teatrului de Comedie (21, 22 ianuarie 2010), “Elling”, este o dramatizare a romanului norvegian “Frati de sange” de Ingvar Ambjørnsen, realizata de Axel Hellstenius, in colaborare cu Petter Næss (regizorul filmului “Elling”, nominalizat la Oscar in 2002, castigator a numeroase premii), in traducerea lui Petre Bokor.
  Scenariul ofertant lasa lui Vlad Massaci (care a mai regizat textul si in 2007, pentru Teatrul National “Radu Stanca” din Sibiu) suficienta libertate pentru o montare persuasiva, coerenta, foarte bine sudata, focalizata pe esenta mesajului. Complexitatea personajelor principale este explorata cu atentie de Marius Florea Vizante si Sandu Pop. Rolurile lor de compozitie au adancime, rafinament si haz. Mihaela Macelaru si Serban Georgevici, in roluri secundare, sunt convingatori. Dincolo de pledoaria pentru integrare sociala a persoanelor marginalizate (in cazul de fata, doi externati dupa trei ani de ospiciu), care este proprie
  Citeste tot pe Cronica Română
• Sindromul Elling de Ioana Moldovan sursa: Revista 22
  Ultima premieră a Teatrului de Comedie este un spectacol bine preparat. Nu te face să râzi cu prima replică şi nici cu primul gest, dar te cucereşte cu fiecare minut de poveste.
  În 1996 era publicat romanul Fraţi de sânge de Ingvar Ambjørnsen, care avea ca protagonişti doi adulţi cu probleme speciale. Sistemul medical şi de protecţie socială îşi făcuse datoria şi îi adusese pe linia de plutire, aşa că cei doi nu aveau nimic altceva de făcut decât să trăiască. Iar romanul povestea lupta cu lumea de afară şi lungul şir al micilor descoperiri, de la cartofii prăjiţi cu şniţel - la restaurantul din colţ -, la dragoste cu vecina de deasupra.
  Trei ani după publicare, romanul a fost dramatizat şi transformat în spectacol de teatru. Premiera a avut loc la Nye Teater din Oslo şi a depăşit suta de reprezentaţii. Succesul teatral a motivat echipa artistică (scriitor, regizor, actori) care a îndrăznit să-şi dorească şi mai multă audienţă,
  Citeste tot pe Revista 22
• Fractura luminată de Valentin Dumitrescu sursa: Revista 22
  Elling este un spectacol curat, sugestiv, mizând pe generozitatea convenţiei, apropiată mai degrabă teatrului documentar, fără excese de paradă.
  Romanul norvegianului Ingvar Ambjørnsen, Fraţi de sânge, a fost confirmat dintru început de aprecierea cititorilor, urmată de succesul internaţional al traspunerii cinematografice din 2001, după cel repurtat de piesa scrisă de Axel Hellstenius şi Petter Naess, care a semnat şi regia filmului. Rareori se întâmplă ca o proză reprezentativă să se repercuteze, în artele spectacolului, în atâtea, relevante, corespondenţe. Textul dramatic, ofertant dincolo de aparenţa comună a tramei (o poveste cu „marginali“, despre înstrăinare, prietenie, iubire, singurătate…), e, în conciziunea replicii şi a situaţiilor, proba de foc a interpretării. A spune lucrurilor pe nume a ajuns deja o pastişă, dacă se confundă cu ariile insolenţei, iar promotorii sus-zisei formule nu duc lipsă de adepţi. După montarea de
  Citeste tot pe Revista 22
• Evadarea din sine şi marele acvariu de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  Ce îi deosebeşte pe Elling şi Kjell Bjarne de restul semenilor lor? Ei chiar au stat trei ani într-un sanatoriu de boli nervoase. Sigur, la ieşirea de acolo se poate constata remanenţa spaimelor şi a frustrărilor. Ieşirea din ospiciu echivalează sau cel puţin coincide cu intrarea în lume, adică în cel mai spectaculos balamuc.
  Povestea impecabil orchestrală regizoral de Vlad Massaci în spaţiul scenografic mobil (pe turnantă), o creaţie Andu Dumitrescu, are de toate: candoare, umor, cinism, emoţie, stil, gravitate. O istorie simplă, clară, cu iz anecdotic dar spusă într-o cheie majoră ce aduce în atenţia publicului tema luptei individului cu sine însuşi, pierderea identităţii în tăvălugul social, "stresul" socializării, obligatoria înregimentare "în rândul lumii", anularea ego-urilor în scopul unei uniformizări abulice şi a fericirii la comun.
  Cei doi "fraţi" sunt obligaţi să înveţe cum pot fi ca toţi ceilalţi - un drum pe parcusul
  Citeste tot pe Port.ro
• Terapie prin prietenie de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  „Elling“, noul spectacol al Teatrului de Comedie din Bucureşti, este o poveste înduioşătoare despre resuscitarea minţilor pierdute. Elling şi Kjell Bjarne, doi prieteni care s-au cunoscut într-un ospiciu, sunt mutaţi într-un apartament obişnuit de bloc, pentru a-şi regăsi locul în societate.
  Cei doi intră în sufragerie purtând după ei geamantane burduşite cu teamă. Le este frică de noutate şi resping din start ideea de comunitate. Dar, dacă nu vor cumva să se întoarcă într-un loc în care vor fi din nou „răsfăţaţi" cu pastile, trebuie să se reobişnuiască cu lumea şi cu noua realitate.
  „Elling" este un spectacol despre o mare prietenie, despre un curaj de-a dreptul nebunesc şi despre depăşirea tuturor limitelor.
  Elling (Marius Florea Vizante) şi Kjell Bjarne (Sandu Pop) încep să-şi trăiască viaţa aproape fără să-şi dea seama şi fac împreună mici paşi către libertate. Se susţin necondiţionat, pentru că altruismul le este
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• "Elling", înduioşător de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Pe scena Sălii Mari a Teatrului de Comedie se joacă "Elling", piesă care a dat şi titlul unui film de mare succes. Textul dramatic, semnat de Axel Hellstenius în colaborare cu Petter Naess, s-a născut din romanul "Fraţi de sânge" al norvegianului Ingvar Ambjørnsen.
  Simplu, fără exagerare verbală, fără încărcătură excesivă a spaţiului de joc, într-o interpretare proeminentă, spectacolul "Elling" regizat de Vlad Massaci la Comedie te înduioşează. Între comic şi conflict sufletesc puternic e o distanţă atât de mică încât acestea se împletesc, se şi detaşează, par absurde, par reale. De aceea în sală abundă valuri de râs, dar te şi copleşesc profund emoţiile.
  Deşi cele două personaje sunt doi tineri nebuni, care s-au cunoscut şi au devenit foarte apropiaţi într-un spital de psihiatrie, acum încercându-se integrarea lor în societate printr-un program special, ei apar mai mult cu sufletul bolnav.
  Sunt nedespărţiţi. Elling,
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• "Elling", premiera la Teatrul de Comedie de Bianca Badea sursa: România liberă
  » La Teatrul de Comedie este programata, astazi, de la ora 19.00, premiera oficiala a spectacolului "Elling" in regia lui Vlad Massaci, dupa romanul "Frati de sange", de Ingvar Ambjørnsen, in traducerea lui Petre Bokor.
  Actorii Marius Florea Vizante si Sandu Pop vor intruchipa cu farmec si umor doi antieroi, Elling si Kjell Bjarne, ce se intalnesc si incearca sa se descurce intr-o lume disfunctionala. Elling, un personaj cu un psihic labil, a fost gasit de politie ascuns intr-un dulap dupa moartea mamei sale si a fost internat la
  psihiatrie timp de doi ani, unde a impartit camera cu Kjell Bjarne. Elling si colegul sau de camera sunt externati in acelasi timp si urmeaza un program de resocializare al statului norvegian, sub conducerea unui sociolog, Frank Asli, intr-o locuinta comuna din Oslo. Cei doi barbati, diferiti ca si caractere, nu reusesc sa se integreze in normalitatea vietii. Activitati firesti, cum ar fi a telefona, a face cumparaturi sau mersul la restaurant,
  Citeste tot pe România liberă