Emigranţii (1974) este o piesă despre condiţia umană tragică, cu replici şi situaţii absurde şi lipsindu-i comicul inerent absurdului, specific altor scrieri dramatice ale lui Slawomir Mrozek, pasibilă însă de haz de necaz. Argumentul aducerii acestei piese în context scenic trimite la emigraţia spre Occident din ţările est-europene ca subiect actual, dar, mai mult, condiţia umană poate fi percepută ca o stare de emigraţie în propria ţară, în propria familie, în propriul trup, mai exact de alienare.
Este cazul emigrantului politic AA pentru care atât ţara din care a plecat, cât şi cea în care a fugit sunt deopotrivă spaţii ale înstrăinării de lume şi de sine. AA devine pentru emigrantul social XX un fel de stimulent pentru ca cel din urmă să îşi conştientizeze propria condiţie existenţială tragică. Intelectualul AA îi psihanalizează lui XX orice acţiune, dorinţă şi intenţie cu luciditate, ceea ce-l conduce pe XX la amărăciune
Citeste tot pe
Ziarul de Iași
