editeaza

• Un ras sănătos de tragic de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Nu e ofertant dramatic fãrã limite ca Shakespeare. Nu e usor de acrosat în psihologia zilelor noastre ca Ibsen. Dimpotrivã, e datat, muzeificat, predat cu tot respectul la orele de esteticã sau de istoria teatrului universal. E iluminist din secolul al XVIII-lea. S-a zbãtut sã înfiinteze Teatrul National German la Hamburg. (Vã aduceti aminte de aromele epocii?) Unul dintre initiatorii comediei burgheze germane. Piesele sale „Miß Sara Sampson“ si „Emilia Galotti“ sunt considerate cele care deschid seria tragediilor burgheze. „Nathan înteleptul“ e prima dramã de idei. E limpede, autorul este Gotthold Ephraim Lessing.
  Cine a vãzut vreodatã o piesã de Lessing pusã pe scenã? Scrierile sale teoretice („Laocoon“, de exemplu) se studiazã ca Biblia la toate cursurile de esteticã. Piesele sale sunt referinte obligatorii pentru orice învãtãcel la Teatru. Dar pe drumul de aici si pânã la montarea pe sfânta scândurã, se asterne praful de patrimoniu
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Între strălucire şi morală - Emilia Galotti de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Moda în literatură. V-aţi gândit vreodată că există trenduri în ficţiune? Nu stiluri, nu curente, ci trenduri. Un text cool, un roman fiţă, o piesă mişto. Nu vorbim aici de "prostioare" comerciale valabile pentru un public care vrea să-şi arate la teatru ultima poşetă Louis Vutton, ci chiar de literatură bună şi diferite estetici / tematici care sunt preocupante într-o anume perioadă de timp. Se poartă, de exemplu, Bogosian, Mamet, Ravenhill, Sarah Kane, Fosse şi se mai poartă textele clasice. Shakespeare, Cehov, Goethe nu se vor prăfui niciodată, sunt exact ca deux-pièces-urile lui Madame Chanel, vor fi întotdeauna la modă chiar dacă într-un sezon se vor recomanda ca ţinută de seară, iar în altul, doar pentru după-amiază. Deux-pièces-urile sunt veşnic fashionable şi nu eşti femeie dacă nu ai aşa ceva în dressing room. Aşa şi cu teatrul, nu eşti regizor/ actor dacă nu montezi / joci un Shakespeare sau un Cehov, judecată întemeiată
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Cronică - Emilia Galotti de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out
  Dintre regizorii tineri, singurul care încearcă să-şi arate originalitatea bazându-se pe texte importante este Radu Alexandru Nica. La Teatrul “Radu Stanca” din Sibiu a montat deja “Nora” după Ibsen şi “Hamlet” după Shakespeare. Iar în aceste spectacole a reuşit să adapteze piesele clasice pe situaţii contemporane. Amândouă, coerente şi foarte argumentate.
  Din păcate, în “Emilia Galotti” nu mai ajunge la aceeaşi performanţă, în primul rând pentru că regizorul a mizat prea mult pe unul dintre elementele din decor, iar acest lucru nu a făcut decât să epuizeze actorii (fizic) şi să distragă atenţia publicului. Sunt momente când ai emoţii pentru siguranţa fizică a actorilor. Toate intrările şi ieşirile din scenă se fac pe un topogan alunecos, pe care actorii merg şi spun replici. Vă daţi seama că orice concentrare pe rol este imposibil de pretins în aceste condiţii.
  Se pierd intenţiile iluministului german, G.E. Lessing,
  Citeste tot pe Time Out
• Sarmanii actori! de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Nu va pierdeti vremea cu acest spectacol cu ifose de originalitate regizorala, care nu poate provoca decat mila pentru sarmanii actori, obligati sa-si rupa oasele pe un tobogan metalic, fara macar sa comunice vreo idee. Chinurile la care sunt supusi au drept rezultat doar rasul nervos al publicului.
  Situatia regiei romanesti se agraveaza de la o stagiune la alta. Majoritatea tinerilor regizori vor sa rescrie textele clasice prin asa-zise viziuni originale, in care actorii devin a treia roata de la o caruta pe care o trag sontac. Regizorii vor sa socheze prin viziuni ce rastoarna sensurile elementare ale scrierii. Multi acuza si o grava lipsa culturala; ignora menirea unui spectacol de a provoca publicul la gandire si emotie, o regula simpla pentru rostul ofertei teatrale, ce trebuie sa comunice credibil o idee, un mesaj. Tinerii regizori exhibitionisti au la dispozitie teatrul independent, pot sa-si caute sponsori, sa-si prezinte experimentele sau ifosele de inovatori,
  Citeste tot pe România Liberă