Pluta, sluta
Din pacate, nu tot de o reusita a beneficiat Teatrul Urmuz din Tulcea, in pofida faptului ca la pupitru s-a aflat un regizor interesant precum Gavril Pinte. Epilogul lui Stefan Caraman, care s-ar fi dorit un raspuns polemic la tot soiul de locuri comune textuale plecind de la productia hollywoodiana interbelica si dind in clocotul telenovelelor mutate mai in sudul continentului american, a cazut, spectacular, in propria-i capcana, producind doar o penibila telenovela. Indelung vizitata tema a naufragiatilor, navigind in interminabila deriva pe o pluta, a fost o data in plus minata de scenografia Roxanei Ionescu, mentinind continuu privirea in centrul scenei, pe o mica platforma miscatoare. Salvarea propusa de regizor, prin cuplul in alb, mama-copil, trecind secvential prin avanscena, nu produce contrapunctul necesar, ci doar adinceste confuzia. Personajelor lui Ion Dore si Vitalie Ursu, Capitanul Grobschnitz si Boris, regizorul le propune un ton exagerat gutural.
Citeste tot pe
Observator Cultural
