editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6

• Ghilgamesh, pregătit de confruntarea cu publicul de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Una dintre cele mai ambiţioase montări realizate vreodată în teatrul românesc este pe cale să iasă la rampă: “Epopeea lui Ghilgamesh”, primul poem epic al lumii este tranformat în spectacol în premieră absolută la Teatrul Odeon de către regizorul Dragoş Galgoţiu. Prima reprezentaţie va avea loc pe 1 martie.
  După ce s-a muncit vreme de mai bine de jumătate de an pe textul de scenă realizat de Dragoş Galogoţiu pe baza traducerii Mihaelei Creţu, cei 22 de actori din distribuţie, costumaţi grandios de Doina Levintza, s-au prezentat pe 23 februarie, seara, vădit emoţionaţi de importanţa momentului, la cel dintâi “şnur”, la prima repetiţie integrală a celui mai mare pariu regizoral românesc, comparabil ca anvergură cu “Mahabharata” lui Peter Brook. Conştienţi că miza uriaşă poate aduce după sine fie un succes de proporţii, fie un eşec pe măsură, actorii au dat tot din ei, sub privirile vigilente şi neiertătoare ale regizorului şi
  Citeste tot pe Cotidianul
• Ghilgameş şi epopeea lui Galgoţiu de Mircea Ghiţulescu sursa: Revista Drama
  La orice te aşteptai din partea lui Dragoş Galgoţiu după epopeea cu Faust de Goethe (la Teatrum Mundi/Metropolis, când a construit monştri de beton în mica sală de pe Mihai Eminescu (mai mai să se dărâme clădirea cu directoarea Corina Şuteu cu tot) decât la acest abundent şi strălucit semi-eşec (sau semi-succes, tot una este) cu Epopeea lui Ghilgameş de la Teatrul Odeon. Mai degrabă te gândeai la o întoarcere spre violenţa delicată din Portretul lui Dorian Gray, marele său spectacol. Iată însă că obsesia epopeică este rezistentă, chiar dacă are, de data aceasta o pronunţată tentă antropologică. Dragoş Galgoţiu nu a depăşit momentul Faust doar că atacă subiectul eroic din perspectiva cosmogoniilor babiloniene incluse în Ghilgameş. Mai mult, spectacolul începe, ca în Faust, în împărăţia cărţilor doar că aici nu mai este odăiţa savantului goethean ci o bibliotecă megalitică impresionantă, o bibliotecă foarte bine reprezentată de
  Citeste tot pe Revista Drama
• Epopeea lui Ghilgamesh de CVristiana Gavrilă sursa: TimeOut
  La Teatrul Odeon puteţi face o călătorie spre timpurile primordiale. |n luptele cu monştrii şi în căutarea nemuririi, eroul care vă însoţeşte este Ghilgameş.
  Să aduci pe ecran o epopee a devenit o reţetă de succes la public cu istorie deja în cinematografie, unde efectele speciale îşi manifestă pe deplin puterea lor de seducţie. Nu la fel stau lucrurile când transpui o epopee într-un spectacol de teatru. Riscul este mult mai mare, iar mijloacele tehnice mai reduse, dar acest dezavantaj poate genera un eseu imagistic impresionant, care pune în valoare conotaţiile poetice şi filozofice ale textului şi ale personajelor, cum se întâmplă în spectacolul Teatrului Odeon.
  Cea mai veche scriere literară, aparţinând culturii sumero-babiloniene, stă la baza scenariului semnat de Dragoş Galgoţiu. “Epopeea lui Ghilgameş“ s-a păstrat, lacunar, pe douăsprezece tăbliţe de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive.
  Citeste tot pe TimeOut
• Mitul trezit la viaţă de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Într-o vreme în care auzim, din toate părţile, că spectatorul nu mai are răbdare să asculte textul, într-o vreme în care piesele clasice sînt hăcuite şi adaptate grabei presupuse a omului modern, într-o vreme în care atîţia actori fac compromisul angajării în producţii dubioase, Dragoş Galgoţiu, imun, inconştient, face arheologie de text şi încearcă să ne întoarcă la originile teatrului, punînd în scenă un poem de o frumuseţe tulburătoare, Epopeea lui Ghilgamesh, invitîndu-ne să şedem cuminţi trei ore şi jumătate şi să ascultăm atenţi un text de o prospeţime şi o profunzime la care greu ajung cele „de actualitate“. Nu e actuală spaima disperată de moarte? Nu ne mai atinge sfîşierea pierderii unui prieten? Pentru că, dincolo de cosmogonia spectaculoasă a vechii lumi sumeriene, despre asta e vorba: despre dragostea care uneşte doi oameni şi despre durerea despărţirii, despre înfricoşarea, revelaţia neputinţei şi a micimii
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Ghilgamesh, între esenţă şi aparenţă de Oltița Cîntec sursa: Observator Cultural
  Deceniul zece al veacului trecut a fost perioada în care a înflorit o formulă scenică botezată – nu foarte inspirat – teatru-imagine. A existat chiar şi un festival, care a cunoscut cîteva ediţii. La vremea respectivă, regizorul Dragoş Galgoţiu nu a manifestat un apetit deosebit pentru acest gen. Acum însă, odată cu recenta sa premieră de la Teatrul Odeon, recurge la modalităţile specifice ale acestuia. Pe primul plan pune estetismul, cu întreaga suită de construcţii scenografice impresionante, costume fastuoase, irizaţii de aur scînteind în penumbre poetice, linii melodice armonioase, mişcări hieratice, rostire incantatorie, ritm hipnotic.
  E drept, poate că nimic nu intră mai bine în aceste date decît Epopeea lui Ghilgamesh. Pînă într-atît de potrivită îi pare regizorului Dragoş Galgoţiu, încît nici nu dramatizează textul. Semnează însă o „versiune teatrală“, ceva între poem dramatic şi un soi de recitativ. Hibridul rezultat se
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Epopee, caut erou! de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Prima poveste a omenirii a prins viaţă pe scenă în decorurile grandioase semnate de Andrei Both şi cu costume de un fast ce sfidează criza mondială realizate de Doina Levintza. Spectacolul lui Dragoş Galgoţiu este o megaproducţie întrecută în măreţie poate doar de "Faustul" lui Silviu Purcărete. Deşi poate părea că lumea arde şi regizorii români se piaptănă, curajul de a readuce în atenţia unui public a cărui inimă a început să bată pe ritmuri de manele un text fundamental al omenirii este fără îndoială demn de toată lauda.
  Că publicul nu este încă destul de instruit şi de pregătit pentru o incursiune mult prea cultă în legendă şi în mitologie care să se mai şi întindă pe parcursul a patru ore a stat dovadă faptul că numărul spectatorilor s-a înjumătăţit după pauză, mulţi plecând fără să le mai pese de destinul lui Ghilgamesh şi al prietenului său Enkidu.
  Şi dacă nu au aflat acum cum se termină povestea,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Mult efort pentru...nimic de Ileana Lucaciu sursa: Timpul liber
  Este un spectacol lung, de aproximativ patru ore, bazat ca intenţie pe expresia nonverbală, în care s-a investit mult efort - pentru costume şi mişcarea scenică -, lipsit însă de atracţia comunicării unor idei clare şi de efecte emoţionale. "Epopeea lui Ghilgamesh" s-a vrut a fi un spectacol cultural, dar rezultatul e neconvingător.
  După ce publicul aşteaptă în foaier să se facă ora începerii spectacolului, i se dă voie să pătrundă în sală, unde, pe scenă, Demonul (Ionel Mihăilescu) îl priveşte insistent, având în spate o ciudată bibliotecă şi? începe ilustrarea legendei. Se sugerează că a fost odată în cetatea Uruk un rege tiran, Ghilgamesh (Tudor Aaron Istodor), iar populaţia revoltată se adresează zeilor. Aceştia îl vor creea pe Enkidu (Istvan Teglaş), dintr-un sălbatic ce va fi civilizat prin relaţia erotică pe care o va avea cu o curtezană. Enkidu se luptă cu Ghilgamesh, iar până la urmă vor deveni... prieteni.
  Citeste tot pe Timpul liber
• Epopeea lui Galgoţiu de Dan Boicea sursa: Adevărul literar şi artistic
  Spectatorii care rămân în sală după pauză au de câştigat. Eşti în pană de idei şi nu ştii cum să visezi "Epopeea lui Ghilgamesh"? Mergi la Odeon. Aici, regizorul Dragoş Galgoţiu a visat-o, deja, pentru tine, şi îţi livrează experienţa onirică la cheie.
  Total necomercial, fără cârlige şi tertipuri care să câştige vreun concurs de popularitate, fără plonjeuri facile în miezul textului, fără actualizări forţate, doar de dragul alinierii la standardele actuale ale comunicării, spectacolul ?Epopeea lui Ghilgamesh? este extrem de pictural, are o grafică vie, foarte puternică.
  Lumea imaginată de Galgoţiu aminteşte de lucrările pictorului olandez renascentist Hieronymus Bosch, de "Căderea Damnaţilor" sau de "Tentaţia Sfântului Anton", cu universurile lor, controlate de puterea demonilor, în care oamenii îşi trăiesc ispitele. "Epopeea lui Ghilgamesh" are momente în care pare un tablou agăţat de perete, cu personaje împietrite de pensulă,
  Citeste tot pe Adevărul literar şi artistic
• Teatru / De la Ghilgameş, zeul-om, la omul contemporan de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Teatrul Odeon are în repertoriu “Epopeea lui Ghilgameş”, un nou spectacol care ţine aproape patru ore. Nu este uşor să te concentrezi pe o durată atât de mare asupra primei legende scrise a omenirii în varianta regizorală a lui Dragoş Galgoţiu – îndrăzneaţă şi riscantă din proiect –, o pură aventură, ar spune iniţiaţii.
  Multă lume a aşteptat, curioasă, să vadă montarea operei epice “Epopeea lui Ghilgameş”. Dragoş Galgoţiu s-a adâncit în civilizaţia mesopotamiană căutând să aducă în scenă perlele acesteia. Să aducă visele omenirii, ale “lumii îndepărtate”, care sunt ca “o reflecţie” a viselor trăitorilor de astăzi, cu poveşti tulburătoare şi acaparante, pline de taine şi de vrăji. Ca şi omul-zeu Ghilgameş – eroul primei legende scrise –, contemporanul nostru caută şi el nemurirea, deşi visează, iubeşte, se revoltă, e neputincios, e învins. Crede că va fi etern, poate undeva, cândva.
  Citeste tot pe Jurnalul Național