editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Comedia-paradisul actorilor de Răzvan Niţă sursa: Port.ro
  "Acum "...escu", personajul principal al piesei era un învins, deputat sadea, ministru tot sadea şi preşedinte de partid şi mai sadea; guvernul (aşa cum erau toate guvernările pe atunci) cu primul ministru în frunte, cu miniştrii în coadă, cu damele voalate la mijloc, cu "manevre" oculte în cabinete, cu legi oneroase în birouri, cu intrigi grosolane în culise şi lovituri joase în ultima oră, era prezentat direct, fără menajamente cu tot cortegiul său tradiţional de magi şi irozi de vicleim...E lesne de înţeles că în aceste condiţiuni, premiera lui "...escu"a constituit pentru mine cea mai crâncenă bătălie pe care aveam să o dau în lunga şi stufoasa mea carieră teatrală, împotriva înverşunaţilor şi nesfârşiţilor mei oameni de toate potenţele, de toate profesiile şi de toate culorile politice. Mai tare însă decât toţi "politicienii" şi "oamenii zilei" din aceeaşi plămadă cu el, "?escu" a biruit şi s-a instalat pentru o lungă serie
  Citeste tot pe Port.ro
• Mici drame? de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Poate atunci da. Astăzi însă, nu. Au fost momente în istorie în care impostura şi trădarea politică puteau să fie şi inofensive, iar comportamentul celor implicaţi să ne facă - pe cei de ieri sau pe cei de astăzi - să ne prăpădim de rîs. Deşi registrul mentalităţii şi al manifestaţiunilor se înscrie în spaţiul deriziunii - şi atunci şi acum - ridicolul aceluiaşi personaj Necşulescu s-a transformat într-o impostură încrîncenată. Ţărişoara a fost mereu o lozincă. Lui Escu puţin îi pasă. Primordial şi esenţial este doar interesul personal, meschin şi cît un grăunte în raport cu problemele ţării. Politica şi-a avut, oricînd şi peste tot, fanfaronii ei. Dar şi mafioţii.
  Puţin după Anul Nou, eu am văzut la Teatrul de Comedie, într-o sîmbătă seara geroasă, un spectacol despre fanfaroni, ...Escu de Tudor Muşatescu, în regia lui Alexandru Dabija. Deşi era imediat după sărbători, sala a fost aproape plină - faţă de
  Citeste tot pe România literară
• De la comedie la comA¨die de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminică
  Comedia este, se stie prea bine, un gen foarte iubit de public. Oricat ne-am preface ca, la teatru, dorim sa asistam la dezbateri grave, oricat am pretinde ca tragedia sau, macar, drama ne inalta moral si ne rafineaza sufleteste, parca-parca ne simtim mai bine atunci cand, din sala, privim la intamplari vesele si ascultam vorbe hazoase. E un lucru pe care si teatrele il cunosc; mai mult, pe care il exploateaza pentru a ne convinge sa le trecem pragul. La fel de bine se stie insa ca nu e deloc usor sa pui in scena comedii...
  ...Nu ca ar fi, automat, mai simplu sa montezi (bine) drame! Comedia are insa nevoie din partea creatorilor ei scenici de un "simt" aparte, care nu e totuna cu simtul umorului - pe care, totusi, il include -, nici cu simtul ritmului - pe care, totusi, il reclama -, nici cu simtul "poantei" - pe care, totusi, il presupune. Scurt pe doi: nu se stie de ce, dar e greu sa faci comedie.
  Teatrul de Comedie este o institutie care, prin insasi denumirea ei,
  Citeste tot pe Ziarul de duminică