editeaza

• 1
• 2

• Întâlnire cu o actriță de valoare de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Teatrul de Comedie oferă Sala Nouă, proiectelor inițiate independent de tineri regizori care sperăm că îi va invita în timp și pentru spectacole la sala “Radu Beligan”. Din păcate, proiectele nu se integrează profilului acestui teatru al cărui repertoriu ar trebui să servească în mod constant comedia.
  Tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu, mereu activ, propune o piesă premiată în 2005 a dramaturgului, actorului și regizorului belgian Thierry Janssen – “Factorul uman”, tradusă cu pricepere de Nicolae Prelipceanu. Piesa ar fi o tragicomedie, bogată în sensuri actuale. Trei personaje – o mamă, fiul acesteia Ludovic și iubita sa Cendre – suferă grav de singurătate, de înstrăinarea dictată și de societatea violentă în care trăiesc, violență speculată de mass media. Fiind dezvoltată pe mai multe planuri de joc, acțiunea este aparent complicată și dificil de ilustrat scenografic dezvoltarea sa. Scenograful Mihai Păcurar alege o
  Citeste tot pe Spectator
• Câtă omenie mai conţine factorul uman? de Marina Roman sursa: Yorick
  Ana Ciontea amestecă pervers grija, tandreţea, tirania şi, mai ales, manipularea într-un joc pe care îl numeşte – şi chiar este! – iubire. E mamă. Văduvă, cu un copil – băiat! – aflat deja la vârsta însurătorii. Trăiesc aproape izolat, iar minimele legături cu realitatea sunt televizorul şi chioşcul de ziare care le asigură un trai modest. Prins şi acum de fusta ei, Ludovic-Victor construieşte – în curtea casei – un OZN. OZN? Da, pentru că este singurul mijloc de transport destinat extratereştilor. Iar el nu-i decât un extraterestru –după tată! – în misiune. Din „ştirile de la ora 5” şi din tăieturi de „fapt divers” întocmeşte zilnic câte un raport destinat… alor lui. Mama îi tolerează îndeletnicirea nelucrativă, cu două condiţii: să se ocupe, din când în când, şi de chioşc şi să mănânce tot din farfurie. Are răbdare cu el pentru că ştie cum e, pentru că are şi ea un refugiu: în lumea Vrăjitorului din
  Citeste tot pe Yorick
• Undeva, deasupra curcubeului de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  La şcoală fetiţele îi spuneau "Marţianul" şi el se refugia plângând în braţele mamei. Toată copilăria i s-a spus cât e de special, cât de diferit de toţi ceilalţi, cât de unic. Un cadou de pe altă planetă pentru o omenire aflată în rutină şi declin. Ludovic construieşte un OZN în spatele casei, ziua îşi înlocuieşte mama la chioşcul de ziare iar serile transmite rapoarte celor care doar "l-au împrumutat" Terrei şi care cu ajutorul lui adună informaţii preţioase pentru o eventuală colonizare.
  Locuieşte împreună cu mama lui, o micuţă Dorothy dependentă de antidepresive şi de emisiunile-concurs pe teme de cultură generală. Până când această monotonie dezabuzată este spartă de apariţia straniei Cedre. Fiinţă intermediară, uşor diabolică, ispititoare, poartă a cunoaşterii şi narcotic transcendental, ea îl aduce pe Ludovic în postura celui aflat în conflict cu el însuşi. Senzaţia de inadaptare se acutizează.
  Citeste tot pe Port.ro
• „Factorul uman” – cu râsul printre lacrimi de Monica Andrei sursa: Ziarul Metropolis
  La Sala Nouă a Teatrului de Comedie se derulează programul „COMEDIA ȚINE LA TINEri” având ca obiectiv susţinerea tinerilor artişti. Spectacolele aduc în atenţia publicului texte contemporane scrise de autori de succes, ce tratează probleme cu tentă socială. Cei patru regizori cuprinşi în proiect, în perioada 2013–2014, sunt:Vlad Cristache, Eugen Gyemant, Alexandru Mâzgăreanu şi Vladimir Anton.
  „Factorul uman”, recenta premieră de la Sala Nouă, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, scenografia Mihai Păcurar, are la bază un text contemporan scris de Thierry Janssen, tradus de Nicolae Prelipceanu. Textul a fost premiat premiat în 2005 cu Premiul Juriului Străin în cadrul Concursului “Premiile regizorului de teatru” organizat de Centrul de Dramaturgie Wallonie-Bruxelles. Alexandru Mâzgăreanu a ales foarte bine textul scris de Thiery Janssen, tocmai ca să ne pună pe gânduri, pentru ca atunci când plecăm din sală să recunoaştem că ne putem
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Întâmplări (tandre) cu gărgăriţe (riţe) de Doru Mares sursa: Yorick
  E mai greu previzibil să demonstrezi familia comună a doi dramaturgi aflaţi în jurul vârstei de 40 de ani, unul născut în regiunea Sverdlovskaya, din Urali, celălalt belgian. La 37 de ani, rusul Vasili Sigarev este deja un nume de referinţă al dramaturgiei depăşind culorile naţionale, la 42 regizorul şi actorul valon Thierry Janssen este posesorul unui serios pachet media cultural, cu numeroase dramatizări, în special. Inevitabil, geografiile de tranziţie (pe deasupra montane, ba chiar aflate şi la graniţă de continente) produc desene mai apăsate, cele ale „lumii libere” mai nevrotice. În orice caz, şi psihoza estică şi nevroza vestică locuiesc în acelaşi organism biped, bizar, isteroid şi mai degrabă apt pentru Thanatos decât pentru Eros. Şi pentru infinite tragedii mărunte, la îndemâna, la îndesoarta oricui, tragedii soft, din care ai jura că nu se moare. Până la proba contrarie. Cam aşa s-ar vedea lucrurile dinspre mediatorul lor
  Citeste tot pe Yorick