editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Un spectacol de care Teatrul Mic avea nevoie de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Mărturisesc că nu sunt defel adeptul modificării titlurilor unor piese cunoscute, fiindcă cel mai adesea ele nu au justificări reale, ci, mai curând, reflectă ambiția de originalitate cu orice preț a unor regizori. O originalitate care nu este întotdeauna susținută de ceea ce se întâmplă pe scenă.
  Iată însă că mă văd acum în situația de a admite că Gelu Colceag, atât în calitatea lui de adaptator al textului și de regizor al spectacolului, cât și în aceea de director al Teatrului Mic nu a greșit deloc atunci când a decis ca una dintre cele mai celebre piese datorate lui Maksim Gorki – e vorba despre Vassa Jeleznova – să fie reprezentată cu titlul Familia Jeleznov.
  În primul rând fiindcă spectacolul nu se concentrează eminamente asupra femeii demonice și dorit puternice care merge până într-acolo încât să facă apel la crimă. Vassa e cea care își ucide soțul, își gonește fiii, face astfel încât cumnatul ei, Prohor,
  Citeste tot pe Yorick
• Ambalaj strălucitor, conținut forțat încropit de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  “Familia Jeleznov” este un spectacol “DUPĂ” cunoscuta piesaă “Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, “după” prima variantă a scrierii care a avut la bază romanul “Mama” al celebrului scriitor; “adaptarea, coloana sonoră și regia artistică” aparțin lui Gelu Colceag, directorul Teatrului Mic, o personalitate apreciată și ca pedagog. Piesa lui Maxim Gorki a fost mult jucată la noi prilejuind creații memorabile unor actrițe distribuite în rolul Vassa și este material de studiu la UNATC, unde unele reprezentații-examen au lansat absolvenți, deveniți apoi, actori apreciați.
  “Adaptarea” propusă de Gelu Colceag transpune tema centrală a piesei – pofta de înavuțire, de stăpânirea banilor a personajului central, pe întreaga familie Jeleznov care se va dezintegra prin moartea sau uciderea bătrânului “patriarh” al familiei. Regizorul încearcă un “scenariu” pentru a surprinde cum banul “ochiul dracului” poate distruge orice
  Citeste tot pe Spectator
• „Familia Jeleznov” – cronica unei crime de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Familia, tradiţia şi moştenirea. Cuvinte cu greutate şi sens îmbibat de istorie. De la poveştile din tragediile greceşti, trecând prin secole de războaie medievale, cutume aristocrate şi intrigi burgheze, acest nucleu tare în jurul căruia gravitează interese mai degrabă egoiste decât empatice a angrenat multe poveşti devenite literatură. Familia rămâne un subiect viabil pentru încă şi încă şi încă o nouă povestire. Datorită pânzei de relaţii şi ramificaţiilor de sentimente, povestea unei familii se dovedeşte de multe ori structura pe care se poate construi o metaforă a lumii. Acest micro-cosmos în care legile gravitaţiei se pot anula, în care cutremure şi uragane de sentimente pot mătura bunul simţ şi în care personajele trăiesc şi mor după cum o dictează un dat existenţial; fiecare îşi joacă rolul şi zâmbeşte frumos în potretul din rama masivă agăţat pe peretele de la intrare.
  „Familia Jeleznov” după Maxim Gorki,
  Citeste tot pe Yorick