editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót de Răzvana Niţă sursa: Revista Teatrală Radio
  Din dor şi grijă pentru tânărul Tót aflat pe front, mama, tata şi sora lui cad într-o capcană, să-i spunem a ospitalităţii desăvârşite. Cele mai nevinovate tabieturi ale tihnitei lor existenţe cotidiene sunt anulate de prezenţa Maiorului, cel care se află într-un sejur tămăduitor în acest ţinut învăluit într-o linişte „ca şi catifeaua neagră”. Maniile post-traumatice ale oaspetelui care detestă în egală măsură zgomotul şi liniştea, nu suportă să i se uite cineva peste umăr, dezaprobă lipsa de activitate, relaxarea şi tresaltă la fiecare geamăt suspect (vezi obiceiul pompierului Tót de a-şi întinde oasele), toate acestea deci, îi aruncă în epicentrul unui coşmar grotesc şi fără ieşire.
  Ajunşi la discreţia toanelor Maiorului, cei trei Tót se complac într-o mecanică sinonimă cu rutina şi alienarea. Râvna lor de a face cutii de carton, fără răgaz, cu entuziasm şi din ce în ce mai mare eficienţă aminteşte de Vremuri
  Citeste tot pe Revista Teatrală Radio
• Memoria bocancului de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Dramaturgul maghiar István Örkeny a murit în 1979. Omul care a cunoscut frontul rusesc şi lagărul nazist de concentrare în al doilea război mondial, instalarea comunismului şi revolta maghiară din 1956, a scris mult şi convingător despre felul în care omul se schimbă atunci când e confruntat cu teroarea armelor şi cu absurdul dictaturii.
  În Familia Tót, piesă pe care Victor Ioan Frunză a montat-o în 2012 la Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Bălcescu, Örkeny povesteşte întâlnirea dintre familia Tót (tată, mamă, fiică) şi un maior de armată, aflat într-o permisie de două săptămâni menită să-i calmeze nervii adânc zdruncinaţi de războiul în care se întâmplă să conducă regimentul din care face parte şi fiul familiei Tót. Satul liniştit de munte în care trăieşte familia Tót pare locul ideal în care bunul domn maior să îşi recapete forţele (fizice şi, mai ales, psihice). Unde mai pui că o bună parte din recuperarea
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• UN REUȘIT SPECTACOL AVERTISMENT de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  De la regizorul Victor Ioan Frunză, nu te poți aștepta decât la spectacole provocatoare, încărcate în sensuri, în formule originale de vizualizare. După ce a reunit într-o echipă, un grup de tineri actori deosebiți în urmă cu aproximativ două stagiuni prin “Furtuna” de Shakespeare, tot la Centrul Cultural pentru UNESCO (încântător spectacol, comentat pe blog), revine în același loc, cu o parte din echipă, căreia îi speculează capacitățile în piesa “Familia Tot” de Istvan Orkeny. S-au împlinit o sută de ani de la nașterea dramaturgului maghiar Istvan Orkeny, prețuit în Ungaria precum Caragiale la noi, și regizorul alege piesa pentru un spectacol , avertisment tragicomic asupra pericolului ce îl reprezintă demența unui dictator.
  Într-un sat izolat și uitat de lume, în timpul celui de al doilea război mondial, liniștea și normalitatea familiei Tot este răvășită de venirea în “concediu de odihnă” a unui maior dement.
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Tragicul născut din comic de Mircea Morariu sursa: Revista Familia pg.248
  Dürrenmatt făcea undeva observația de substanță în conformitate cu care tragicul se poate naște adesea și din comic. La urma urmei, așa stau lucrurile în cazul imensei majorități a pieselor ivite sub zodia absurdului, așa stau prin urmare lucrurile și în Familia Tót, piesă în descendență absurdoidă datorată dramaturgului maghiar Õrkeny István, de la a cărui naștere se împlinesc în 2012 o sută de ani. Un dramaturg mai cunoscut publicului de limbă română datorită unui alt text al său, Joc de pisici, care prin anii 70 ai secolului trecut a cunoscut, într-un interval de timp foarte scurt, trei puneri în scenă, la Teatrul Bulandra, la Teatrul de Stat din Arad și la Naționalul clujean. Nici Familia Tót nu a trecut neobservată la vremea apariției sale, spectacolul de la Teatrul Național din Cluj, din stagiunea 1978-1979, regizat de Gheorghe Harag, deși nu s-a numărat printre reușitele de prim rang ale legendarului regizor, a contat mai cu seamă
  Citeste tot pe Revista Familia pg.248
• TEATRU: Familia Tót de Radu Pocovnicu sursa: Revista Flacăra
  Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“ propune un nou spectacol important: „Familia Tót“, sub direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză. Frunză construieşte un spectacol potrivit concepţiei despre teatrul popular a lui Jean Vilar.
  Povestea dramaturgului Örkeny István spune că un maior vine într-un concediu de două săptămâni acasă la familia Tót, trimis de fiul lor de pe front. Maiorul are nevoie urgentă de o pauză şi crede că-şi va rezolva problemele sale psihice, în cadrul natural liniştit al comunităţii unde trăiesc aceştia, departe de zgomotul războiului. Sperând că maiorul i-ar putea uşura fiului viaţa de pe front, cei trei – tată, mamă şi fiică – încearcă să-l mulţumească, supunându-se capriciilor lui. În nebunia sa, ofiţerul instaurează cel mai ciudat regim de teroare posibil, iar familia Tót cedează încet şi sigur, până la asuprirea completă. A face cutii de
  Citeste tot pe Revista Flacăra
• Familia Tót - Cronică de teatru de Alina Epîngeac sursa: Bewhere
  La Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” poţi merge la un atât de mare mic spectacol. 6 tineri actori joacă, sub direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, poate cel mai serios spectacol de comedie din Bucureşti.
  Familia Tót de István Örkeny este un pretext pentru joacă pe scenă în cel mai frumos înţeles al termenului – comic de situaţie, haz sănătos, accidente bine gândite, personaje ofertante şi un fior de emoţie necontrafăcută. Victor Ioan Frunză, cu imaginaţia lui ascuţită şi spirit ludic debordant, se insinuează în spectacol ca un copil mare inventiv.
  Montarea căptuşeşte un parcurs scenic atât de firesc, încât ţie, ca spectator, nu îţi mai rămâne decât să te bucuri de povestea spusă cu o seriozitate şugubeaţă. La fel pare că s-a jucat şi Adriana Grand când a gândit decorul şi costumele din carton şi hârtie de ambalaj – niciodată nu aş fi crezut că există o poezie în mucava. Apoi, ca tabloul de
  Citeste tot pe Bewhere
• Travaliul exasperant al bucuriei de Beatrice Lăpădat sursa: Agenda LiterNet
  În satul maghiar unde liniştea e asemenea "catifelei negre", o familie la fel ca toate celelalte aşteaptă ceva. Ceva ce aşteaptă, fireşte, toate celelalte familii din sat care au fiii plecaţi pe front în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: reîntregirea şi revenirea la viaţa liniştită, plăcută şi echilibrată. Dacă mult-aşteptata reuniune presupune sacrificii şi eforturi pe care trebuie să le facă cei rămaşi acasă, asta se poate face, căci orice se poate face pentru Fiul iubit. În ciuda tuturor intenţiilor nobile ale tatălui, mamei şi fiicei care trăiesc cu speranţa fericirii viitoare - întotdeauna viitoare - fericirea întârzie să apară şi, mai mult, atunci când se întrevede posibilitatea ei, este refuzată inconştient, ca un element străin care tulbură armonia călduţă a căminului şi a codurilor sociale în mijlocul căruia acesta funcţionează.
  Familia Tót, textul din 1967 al lui István Örkény, unul dintre cei mai apreciaţi
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• "Familia Tót”, în binom, de Ziua Mondială a Teatrului de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Două variante total diferite ale aceluiaşi text dramatic, "Familia Tót” de István Örkeny, realizate de directorul de scenă Victor Ioan Frunză, în română şi maghiară, vor fi reprezentate împreună la 27 martie, de Ziua Mondială a Teatrului. Spectacolul în limba română a văzut lumina rampei luna trecută la Centrul Cultural pentru UNESCO "Nicolae Bălcescu” din Bucureşti, iar cel în limba maghiară în această lună, la Teatrul din Miercurea-Ciuc, acolo unde şi sunt programate, întru sărbătorirea artei scenice.
  De la ora 17:00, se va juca la Sala Mare a Teatrului "Csíki Játékszín" din acest oraş al judeţului Harghita varianta în maghiară, iar de la ora 19:00, la Sala Studio, spectacolul în limba română, care urmează să fie prezentat şi a doua zi, după cum a spus pentru Jurnalul Naţional Adriana Grand, autoarea scenografiei la cele două producţii scenice. Şi-a anunţat prezenţa la acest eveniment soţia autorului Örkény István,
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Jocul de-a Dumnezeu de Monica Andronescu sursa: Adevărul literar și artistic
  În spectacolul „Familia Tót“, de la Centrul Cultural pentru UNESCO din Bucureşti, Victor Ioan Frunză construieşte o dictatură reală într-o lume de carton.
  După ce, în stagiunea trecută, a montat „Furtuna" lui Shakespeare în doar patru personaje, la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu", Victor Ioan Frunză revine pe aceeaşi scenă cu „Familia Tót". Un text mai puţin cunoscut la noi, montat în anul în care are loc centenarul dramaturgului maghiar Orkeny István, considerat unul dintre cei mai importanţi din Ungaria, Victor Ioan Frunză alege cinci actori cu care a colaborat şi la alte proiecte recente: George Costin, Adrian Nicolae, Sorin Miron, Nicoleta Hâncu şi Alexandru Ion.
  O lume de carton, închisă ca-ntr-o cutie mare de carton, în care personaje mici construiesc lumi de carton şi mai mici - aşa arată spaţiul scenei, desenat de Adriana Grand, a cărei scenografie surprinde şi potenţează grotescul textului. La început goală,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Un dictator într-o lume de carton de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Se întâmplă prea rar în contextul actual al teatrului românesc, ca să nu merite adus în discuţie atunci când un regizor important se ocupă constant să construiască o trupă din actori tineri, pe care să-i promoveze şi cărora să le ofere şi o şcoală, şi spaţii unde să joace, imediat după absolvirea facultăţii.
  Victor Ioan Frunză nu e la prima încercare de acest fel, iar trupa cu care a pus în scenă, la Centrul pentru UNESCO, „Familia Tot”, textul lui Orkeny Istvan, este o dovadă. După „Furtuna” în patru personaje, montat la acelaşi Centru pentru UNESCO, şi după „Îngeri în America”, ce a avut de curând premiera la Teatrul Metropolis, în „Familia Tot”, Victor Ioan Frunză le oferă şansa de a fi pe scenă unor actori care, altminteri, din cauza sistemului din România, mai greu ar putea juca. Iar spectacolele amintite sunt un indiciu clar pentru cât de mult talent s-ar putea irosi, în lipsa unor şanse concrete.
  Citeste tot pe Yorick