editeaza

• 1
• 2
• 3

• „Familia fără zahăr”, dar cu multă iubire de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Familia a devenit din senin cea mai arzătoare problemă la ordinea zilei. De sute şi sute de ani „celula de bază a societăţii” şi-a spălat rufele în covata proprie şi acum ne-am găsit cu mic cu mare să ne dăm cu părerea despre ce vrea să însemne aceea o familie. Acum câţiva ani câinii vagabonzi şi eutanasierea lor ne împărţeau în două tabere. Mai anul trecut vaccinarea bebeluşilor. Acum a venit rândul familiei să dezbine – paradoxal, nu? Pierduţi printre legi şi iniţiative şi interpretări şi răsinterpretări şi interese pe termen mai lung sau mai scurt, definiţii care mai de care mai docte, drepturi şi libertăţi, hashtaguri şi câte şi mai câte mai că ne ia valul şi uităm să ne uităm în ograda proprie. Vrem să definim şi redefinim familia tradiţională sau contemporană sau viitoare şi să milităm pentru nici noi nu înţelegem prea bine ce – pentru că spiritul zilelor recente pare o împăunare de „Gică contra” în
  Citeste tot pe Yorick
• Nici familia tradiţională nu mai e ce-a fost de Andrei Vornicu sursa: Agenda LiterNet
  Conceptul de familie în România a reintrat recent în atenţia publică şi a generat nesfârşite dezbateri care au separat populaţia ţării în două mari tabere: cea care consideră că familia reprezintă uniunea dintre un bărbat şi o femeie, şi cea care consideră că o familie poate fi formată şi din persoane de acelaşi sex. În ecuaţie se adaugă, bineînţeles, copiii şi rudele. Pe fondul încordat al Referendumului familiei, spectacolul Familia fără zahăr, realizat în 2017 de Centrul pentru Teatru Educaţional Replika, în parteneriat cu Teatrul Mic din Bucureşti, a devenit extrem de actual. Deşi producţia dezbate familia în sensul ei cel mai larg, întreaga controversă care încinge reţelele de socializare şi presa românească se află în mod intrinsec în structura spectacolului.
  Familia fără zahăr prezintă o serie de situaţii preluate din viaţa reală de către Mihaela Michailov, în urma unei documentări laborioase, interpretate cu pasiune
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Exact ceea ce trebuie de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Spectacolul Familia fără zahăr, regizat de Radu Apostol, este născut din parteneriatul dintre Teatrul Mic și Centrul de Teatru Educațional „Replika” din Capitală.
  Două instituții de spectacol, prima funcționând din bani publici, cealaltă cam din ce vor bunul Dumnezeu și spectatorii care o apreciază, din sponsorizări și din eforturilor eroice ale câtorva artiști cu totul remarcabili. E vorba despre Radu Apostol, Mihaela Michailov, Viorel Cojanu, Silvana Negruțiu. Nici una, nici alta cu viață foarte comodă. Teatrul Mic nu prea mai are la ora actuală sediu și cu toate acestea a produs câteva spectacole cu totul remarcabile (amintesc doar Deșteptarea primăverii, Frații Karamazov, Apă vie și, mai ales, atât de nedreptățitul Ținutul din miezul verii), iar Primăria Capitalei are bani pentru tot felul de năstrușnicii născocite din mințiuca doamnei Firea numai pentru rezolvarea acestei situații cu totul intolerabile nu prea. Centrul de Teatru
  Citeste tot pe Yorick
• Cum vă place – cu sau fără zahăr? de Nona Rapotan sursa: BookHub
  Să merg la Familia Fără Zahăr a fost o problemă de sincronizare. Sunt zile când se programează trei sau patru evenimente, toate interesante și chiar nu știi ce să alegi mai întâi. Așa s-a întâmplat și cu spectacolul produs de Teatrul Mic încolaborare cu cei de la Centrul de Teatrul Educațional Replika, astfel încât abia acum l-am văzut. Scena Teatrului Mic nu mi-e străină deloc, iar subiectul mă interesa din foarte multe motive, iată două premise care-mi promiteau o seară cel puțin interesantă. Și așa a și fost.
  Pentru mine să fiu în sală și să mă rezum doar la poziția de spectator a fost o adevărată provocare. Și, recunosc, că nu mi-a ieșit în totalitate. Mulți mi-au declarat, înainte sau după spectacol, că au plâns la cel puțin două scene. Mie nu mi s-a întâmplat și nu pentru că aș fi o insensibilă (credeți-mă pe cuvânt!), ci doar pentru că la genul acesta de subiect mie mi se activează și ultima celulă de
  Citeste tot pe BookHub
• Sugar Free Family de Cătălina Miciu sursa: scena9
  Nu sunt mare fană a musical-urilor - iubesc bucăți de cântece live în spectacole, dar mi-e groază să văd unul întreg compus numai din melodii. Anul ăsta am văzut însă trei și nu regret nimic. Ba mai mult, mă bucur nespus că am fost în public. Despre Alcool am scris aici. Despre cel de-al doilea, Hedwig and the Angry Inch: The Missing Half, și minunata interpretare a lui Istvan Teglas sper să vă povestesc cu altă ocazie. Cel de-al treilea, Familia fără zahăr, e așa cum îi spune și descrierea: un șou muzical despre familia la români. De aceea se și râde, se și plânge, dar mai ales se lasă loc de discuții cu prietenii și rudele.
  Mihaela Michailov - probabil cel mai witty dramaturg ro contemporan - creează spațiu de desfășurare pentru 15 povești (plus un intro) minunat versificate de Bobi Dumitraș și acompaniate de muzica lui Bobo Burlăcianu. Actorii Mihaela Rădescu, Viorel Cojanu, Gabi Costin, Oana Pușcatu, Silvana Negruțiu și Paul Dunca
  Citeste tot pe scena9
• Arheologia familiei de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  De doi ani, Centrul de Teatru Educaţional Replika din Bucureşti (strada Lînăriei, în apropiere de Parcul Tineretului) oferă gratuit comunităţii din cartier teatru şi ateliere de arte performative pentru copii. Creat de un grup de artişti – Radu Apostol, Mihaela Michailov, Mihaela Rădescu, Viorel Cojanu, Elena Găgeanu, Gabi Albu – ca un spaţiu independent, Replika se concentrează pe educaţie şi problemele tinerilor, iar gratuitatea se află în relaţie directă cu acest proiect pentru că permite unei categorii vulnerabile financiar accesul la programe culturale. Finanţarea activităţii Centrului vine din fonduri publice, locale şi naţionale, pe care artiştii le accesează prin concursuri de proiecte culturale. Replika a trecut printr-o amenajare iniţială, care a reconfigurat drastic spaţiul, făcîndu-l propice pentru spectacole, şi prin reparaţii ulterioare, după ce acoperişul s-a deteriorat. Fondurile, eforturile şi grijile au fost procurate/asumate
  Citeste tot pe Dilema veche