editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Familia Suominenilor sau Abba Family de Dana Țabrea sursa: Revista Timpul
  Familia Suominenilor etalată de dramaturgul finlandez Rosa Liksom în Family Affairs (1993) este convertită de regizorul Radu Afrim, plecând de la câteva sugestii textuale (pasiunea Isadorei pentru Abba, păpușile bio Barbie-Abba), într-o familie patentată Abba prin soluții, scenografie și redenumiri de personaje. Pentru Abba Family, melodiile formației pop suedeze a anilor ’70 (remixate în stil tradițional, parodic, la vioară sau la orgă electrică) țin loc de bună ziua sau de cântec de leagăn, fondul muzical acompaniind cotidianul neobișnuit al unei familii excentrice.
  Începutul spectacolului nu ne mai introduce într-o atmosferă psihedelică, backgroundul scenic nu își mai propune să dezvăluie o metafizică (așa cum ne-a obișnuit regizorul), iar textul e doar un pretext inteligent utilizat. Spectatorul este întâmpinat de un tablou naiv, constituit prin light design pe cortină, de câteva songuri intonate de Cezar Antal în travesti și o compoziție
  Citeste tot pe Revista Timpul
• Fușăreală jalnică! de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  La câteva zile după premiera de la Naționalul bucureștean “Între noi e totul bine” (spectacol comentat pe acest blog), regizorul Radu Afrim oferea la Teatrul Odeon și premiera “Family Affairs”. Evident că a repetat în paralel pentru cele două premiere, rezultatele fiind diferite sub aspectul calității artistice. A aplicat dezinvolt aceiași manieră regizorală pentru ambele proiecte, numai că textele au cu totul alt conținut tematic și valoare dramaturgică. Amintim că piesa polonezei Dorota Maslowska – “Între noi e totul bine” este o comedie neagră originală cu referire la actualitatea vieții unei familii dintr-o țară scăpată de regimul comunist, iar în “Family Affairs” autoarea finlandeză Rosa Liksom aplică o serie de clișee pentru a satiriza viața dintr-o familie bezmetică.
  Rosa Liksom își manifestă pretențiile de creator pe diverse planuri. A preferat arta plastică, apoi proza, ca în 1993 să debuteze în dramaturgie.
  Citeste tot pe Spectator
• Un spectacol ca un semnal de alarmă de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  „Family Affairs“ e piesa de debut a scriitoarei finlandeze Rosa Liksom, considerată în ţara ei nu doar o non-conformistă pur şi simplu, ci o anarhistă cu acte în regulă.
  Nu e preocupată doar de drepturile animalelor, ale lupilor, de exemplu, aşa cum o ştim a fi pe celebra pianistă Hélène Grimaud, ci de soarta tuturor nefericiţilor sorţii de pretutindeni. De la cele ale imigranţilor la drepturile bărbaţilor exploataţi, terorizaţi de-a dreptul de soţii şi de copii. De la schimbările raporturilor de putere din familia de azi, în care totul pare a fi cu susul în jos, la schimbările climatice şi consumatorism. Scrisă în 1993, tradusă foarte bine în româneşte (din versiunea ei franceză, probabil) de Doru Mareş, Family Affairs e o piesă care nu putea să fie decât pe gustul regizorului Radu Afrim. Aşa după cum o recomandă titlul, piesa este preocupată de problemele din ce în ce mai complicate şi mai nefireşti din familiile de azi.
  Citeste tot pe Adevărul
• Niciodată kitsch-ul n-a fost mai frumos... de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  S-a născut în Laponia unde părinţii ei erau crescători de reni. Când era foarte tânără a locuit în Kristiania dar şi la Moscova. A studiat antropologia şi ştiinţele sociale. A lucrat într-o brutărie dar a făcut şi pictură pe porţelan şi benzi desenate. Este Rosa Liksom - autoarea piesei "Family Affairs” - un basm teatral trash despre o lume contemporană dirty rău. O poveste care dă de pământ cu toate tabuurile şi prejudecăţile şi care ne provoacă pe toţi să gândim, în sfârşit, cu mintea noastră.
  Într-o casă din zilele noastre (astea de acum dar şi cele care vor veni) locuieşte o familie bezmetică în care mai toţi se droghează (cu stupefiante dar şi cu iluzii), îşi manifestă frustrările dar şi obsesiile, se victimizează dar îi şi terorizează pe cei din jur - un panopticum coşmaresc dar vesel, o halucinant de precisă secţiune prin corpul umanităţii în derivă. Şi peste toate - muzica - ritmul infernal al circuitelor
  Citeste tot pe Port.ro