editeaza

• 1
• 2

• Și polițist, și comic de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Într-un colț al scenei o zărim pe tânăra procuroare Teodora Banu, căreia apropiații în spun Teo, încercând să-și omoare timpul pe care trebuie să îl petreacă la noul ei serviciu, pregătindu-și, probabil, viitoarele examene de promovare în profesie. Adică citind dintr-o carte a criminologului Cesare Lombroso.
  În celălalt colț se află tânărul locotenent Popescu Filip, pe care amicii îl alintă Fifi, de abia transferat de la Brigada Rutieră la Criminalistică. Și el este mare iubitor de lectură. Tocmai citește o carte de estetică, devenită corp delict alături de o butelie, ambele furate de un hoț și el, probabil, un ins cu preocupări intelectuale.
  Numai că, iată, sună telefonul și o voce care ține în ruptul capului să își păstreze anonimatul, îi anunță bravului reprezentant al Miliției populare de la finele anilor ’70, răpirea profesorului universitar și lingvistului de mare valoare pe nume Teofil Cantemir. Ca să vezi! Ce ciudat,
  Citeste tot pe Yorick
• Ţara mea cu Feţi-Frumoşi de Răzvana Niţă sursa: razvananita.wordpress.com
  Lumea adoră eroii, pozitivii, pe cei care salvează vieţi şi nu fac mare caz din asta. Oricât de gros se întăreşte stratul de monstruozitate peste noi, umanitatea continuă să dea like poveştilor miraculoase încheiate cu happy-end. În ceauşism, ca în orice dictatură, în toate operele de artă binele învingea, adevărul ieşea la suprafaţă, vinovaţii erau dovediţi, Feţii-Frumoşi alias „eroii zilelor noastre” primeau aplauze, decoraţii, li se punea poza la panoul de onoare.
  Dumitru Solomon, ironic, detaşat, neînregimentat în „marea operă de edificare a Omului Nou” a preluat tema propagandei din epocă şi a adus doi potenţiali incoruptibili oameni ai legii într-o ipostază mai curând ridicolă, caraghioasă. Dispariţia unui profesor universitar din camera unui hotel de provincie le stârneşte acestora imaginaţia şi setea de protagonism şi transformă un miliţian şi un procuror debutant în Sherlock Holmes pe urmele criminalului necunoscut
  Citeste tot pe razvananita.wordpress.com
• Bacalaureat sau „comedie polițistă cu milițieni” de Monica Andronescu sursa: Yorick
  S-a discutat mult la un moment dat dacă este sau nu este necesar un teatru al dramaturgilor români. Însă, într-un București în care nu numai că nu se construiesc teatre noi, ba dimpotrivă, cele vechi se mai și închid din diverse motive, orice nouă sală de teatru nu poate fi decât de bun augur. Important e cine și ce montează în ea. Este și cazul acestui nou teatru, Teatrul Dramaturgilor Români, situat pe Calea Griviței, chiar lângă celebrele Băi Grivița, o zonă mai puțin obișnuită cu teatrul… dar obișnuințele se creează, nu-i așa?!
  După câteva încercări mai degrabă palide, de când s-a deschis teatrul și până acum, în această primăvară, iată!, Victor Ioan Frunză și trupa lui fără nume au pus în scenă la această sală de pe Calea Griviței, o piesă semnată de Dumitru Solomon, un dramaturg prea puțin jucat, deși textele lui se înscriu într-o universalitate la care puțini dramaturgi români au acces.
  „Fata Morgana”,
  Citeste tot pe Yorick