editeaza

• 1
• 2

• Viaţa în mătase artificială - Fata de mătase artificială de Manuela Zipişi sursa: Agenda LiterNet
  Am fost la teatru fără să ştiu nimic despre piesă ori actori. Fără să ştiu, de exemplu că Fata de mătase artificială este cartea autoarei germane Irmgard Keun, sau ca aceasta a fost ecranizată în 1960 de către Julien Duvivier, cu Gulietta Masina în rolul principal.
  Şi a intrat în scenă Delia Nartea, adică Doris, o tânără care vrea să cucerească lumea şi să devină o stea. Spectatorii sunt transformaţi încă de la început într-un caiet, un jurnal, căruia Doris îi încredinţează povestea vieţii, iar Delia Nartea reuşeşte să fie o prezenţă foarte vie pe scenă şi să treacă în mod convingător de la momentele de extaz la cele de agonie.
  Piesa este un (aproape) one-man show reuşit, bine susţinut de accentele scenografice - muzica şi vocile din off şi "aparatul de filmat", care porneşte din când în când oferindu-ţi senzaţia de cinema.
  Doris nu vrea decât să guste viaţa din plin, cu sinceritate. Vrea o lume plină de fineţea
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Delia şi Doris sau O fată care se crede foarte frumoasă de Mircea Ghiţulescu sursa: Luceafărul de dimineață
  Cel mai generos, mai adevărat şi justiţiar text despre „prostituate“ l-am citit cândva în singurul roman al poetului austriac Rainer Maria Rilke, Însemnările lui Malte Laurids Brigge. Îl evoc pentru că este scris în germană şi pentru că seamănă cu Fata de mătase artificială de Irmgard Keun, de la Teatrul de Comedie. Este, şi acesta, ca şi romanul citat al lui Rilke, un jurnal, dar un text reformator şi tandru incomod pentru mentalitatea asupra a ceea ce numim femeia uşoară. Doris, interpretată (e prea puţin spus) de actriţa Delia Nartea, nu este chiar o prostituată, dar iubeşte bărbaţii şi vrea să aibă şi un ce profit. Fata de mătase artificială, tradus din limba germană (după dramatizarea lui Gottfried Greiffenhagen) de Victor Scoradeţ, a prins o viaţă bogată la Teatrul de Comedie datorită Deliei Nartea, asistată cu austeritate de regizorul Vlad Massaci. Textul (scris prin anii ’30) pare un ideal al armoniei dintre adevăr şi
  Citeste tot pe Luceafărul de dimineață
• Doris în Ţara Minciunilor de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  Se deschide o uşă şi către sală se rostogoleşte o confesiune cât o viaţă. "Fata de mătase artificială" e un jurnal viu, un destin live, o autopsihanaliză pe viu. O însoţim pe Doris din primul moment şi sentimentele sunt amestecate: compasiune, încredere, aspră judecată. Esenţial e că timp de o oră şi jumătate ne ţine cu ea în povestea vieţii ei.
  "Fata de mătase artificială" e o excepţională pledoarie pentru autentic şi entuziasm. Doris - în ciuda naivităţii, a idealismului ei - este o fire puternică. Îşi doreşte să fie o stea, să facă baie ore în şir în săruri parfumate "ca la Paris", să aibă o viaţă ca în filme, să reuşească, să-şi depăşească umila condiţie de dactilografă într-un oraş de provincie. Încrederea în destinul propriu nu o părăseşte nicio clipă, nici măcar în nopţile petrecute în gări şi taxiuri sau atunci când e alungată din patul amanţilor de condiţie bună dar de ocazie. Desigur,
  Citeste tot pe Port.ro
• Cronică - Fata de mătase artificială de Ana-Maria Nistor sursa: TimeOut
  Ca într-un soi de recuperare, literatura europeană a începutului de secol XX revine puternic în România, uneori pe căi nebănuite de pasionaţii de romane, adică prin scenă. Nuvela scrisă de Irmgard Keun la 22 de ani este un fel de replică europeană a bestsellerului de la vremea aceea de peste ocean, “Gentlemenii preferă blondele”. Autoarea, acuzată mai târziu de nazişti pentru tendinţele sale antigermane, scrie, sub forma unui jurnal, călătoria unei provinciale, care doreşte să devină o stea, la Berlin.
  Cartea a făcut vâlvă, mai puţin poate pentru întâmplările lui Doris prin oraşul strălucitorilor ani ‘20, cât pentru locurile şi atmosfera descrise, care apropie nuvela de “Berlin – Alexanderplatz” al lui Doblin. Berlinul nu înseamnă pentru personajul lui Keun doar teritoriul scenelor şi al cinematografelor de bulevard, al restaurantelor scumpe în care visează să păşească, ci, mai ales, locuri sărace, uneori mizere,
  Citeste tot pe TimeOut
• Trei minute de bunătate pe zi de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  De ce nu pierd niciodată ocazia de a vedea o piesă regizată de Vlad Massaci? Pentru că:
  sînt sigură că nu mă va agresa
  spectacolele lui sînt coerente și bine eșafodate
  montările lui, umane, se construiesc în jurul unei consistente doze de adevăr (asta și fiindcă regizorul nu neglijează niciodată conturarea relațiilor)
  numele lui e totdeauna un garant al sensibilității
  face parte dintre infim de puținii regizori (vreo cinci) care migălesc la interpretarea actorilor și - să recunoaștem -, un spectacol în care actorii sînt buni rămîne o bucurie în sine
  dovedește o mare finețe în conturarea personajelor feminine
  de multe ori e reconfortant ca regizorul să nu-ți bage ostentativ în ochi cu (pseudo)fantezia lui
  e mult mai puțin inegal decît mulți dintre regizorii noștri importanți
  știe în aceeași măsură și cu aceeași perfecție să abordeze și texte contemporane (să nu uităm pleiada de Neil LaBute de la ACT - „Bash”,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• La Comedie, "Fata de mătase artificială” de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Teatrul de Comedie prezintă duminică, 20 aprilie, la Sala Studio, de la ora 19:30, premiera oficială a spectacolului "Fata de mătase artificială” de Irmgard Keun. Este o dramatizare a cărţii publicate în 1932, devenită best-seller, dramatizare făcută în Germania şi tradusă în română de Victor Scoradeţ.
  Teatrul de Comedie prezintă duminică, 20 aprilie, la Sala Studio, de la ora 19:30, premiera oficială a spectacolului "Fata de mătase artificială” de Irmgard Keun. Este o dramatizare a cărţii publicate în 1932, devenită best-seller, dramatizare făcută în Germania şi tradusă în română de Victor Scoradeţ.
  Textul a fost pus în scenă de Vlad Massaci, iar celor două personaje le dau viaţă Delia Nartea şi Alexandru Conovaru. La spectacol a colaborat şi scenografa Raluca Turliu Cobilanschi.
  Regizorul Vlad Massaci dezvăluie că Doris, "fata din matase artificială", locuieşte într-un oraş de provincie şi se mută la Berlin - oraşul care
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Un spectacol atractiv de Ileana Lucaciu sursa: Timpul Liber
  Povestea "fetei de mătase artificială", Doris, ce se visează vedeta, este o comedie amară, cu rafinament interpretată de Delia Nartea şi Alexandru Conovaru, care au beneficiat de îndrumarea regizorului Vlad Massaci.
  
  Sala Studio a Teatrului de Comedie găzduieşte spectacole speciale, adecvate spaţiului de joc neconvenţional. "Fata de mătase artificială" este dramatizarea lui Gottfried Greiffenhagen după romanul scriitoarei germane Irmagard Keun, în traducerea lui Victor Scoradeţ. Scriitoarea s-a inspirat în scrierea romanului din propria sa biografie. Dramatizarea este, de fapt, un lung monolog al amintirilor. Doris evocă întâmplările care i-au marcat existenţa de când porneşte dintr-un oraş provincial şi ajunge la Berlin, în anii '30, cu ambiţia de a reuşi ca artistă. Întâlnirea cu Ernst va finaliza trista poveste a lui Doris. Romanul a fost şi ecranizat, Doris fiind interpretată de Giulietta Massina. Dramatizarea are mister, poezie şi o replică
  Citeste tot pe Timpul Liber