editeaza

• 1
• 2

• Fercirirea de la capătul curcubeului de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Fericirea e o impresie subiectivă. E un act de voinţă şi un produs al imaginaţiei. Optimistul nu face altceva decât să aleagă să nu vadă partea goală a paharului, chiar când plinul nu înseamnă altceva decât o picătură. Se spune că nu poţi să fii cu adevărat fericit, dar că merită, totuşi, să cauţi starea asta cu determinarea unui hidalgo aflat în slujba Dulcineei lui. Şi se mai spune ceva: imediat ce o găseşti, fericirea mult visată dispare ca prin farmec, lăsând locul unei noi dorinţe imposibil de împlinit; o altă fericire. Deci, e doar un moft, o toană de copil răsfăţat. Toată filosofia vieţii se rezumă la „vreau”. Şi când „vreau”-ul ăsta egoist este însoţit de „primesc” şi „am”, gata fericirea. Trist, meschin, superficial şi „fericit”; aşa defilează prin viaţă insul banal. Oarecarele învingător al propriului destin.
  Percepţia mea tranşantă şi monocromă şi-a găsit nuanţele, s-a încălzit şi s-a
  Citeste tot pe Yorick
• Miza României pe scenele lumii: autenticitatea de Cristina Hermeziu sursa: Adevărul
  Am văzut la Paris, luna trecută, spectacolul „La fille de l’arc-en-ciel” - „Fata din curcubeu” de Lia Bugnar, produs şi jucat de Marcela Motoc Aguessy - în rolul prostituatei, cu acompaniamentul, la acordeon, al lui Gabriel Androne, muzician – rom.
  Franceza şi româna au făcut un cuplu inedit în acest spectacol jucat în spaţiul intim al Théâtre de l’Orme, înfiinţat la Paris în 2002 de pasionatul şi pasionantul regizor român Lauremţiu Azimoară. Secvenţele-monolog din viaţa prostituatei au fost performate în franceză, în alternanţă cu melodii celebre româneşti - « Cine iubeşte şi lasă », « Mi-am pus busuioc în păr » - interpretate de actriţă pe limba Mariei Tănase. Am ieşit cu o impresie tonifiantă, alimentată pe mai multe planuri. În acelaşi timp am ieşit cu o impresie de potenţial generos, care ar merita încă explorat. Trebuie spus din capul locului că, la Paris, oferta de spectacole pe seară este halucinantă,
  Citeste tot pe Adevărul
• O victimă inocentă de Mădălina Dumitrache sursa: Agenda LiterNet
  Prostituată? "O meserie ca oricare alta - ne asigură Pascal Bruckner şi Alain Finkielkraut - meserie care, deşi condamnată în numele bunelor moravuri sau al protejării copilăriei, nu e mai imorală decât munca agentului de la asigurări sociale, a minerului, funcţionarului, artistului, scriitorului, dactilografei, nu e mai abjectă, adică mai puţin abstractă, concentrată în cinism asupra rezultatului (banii) şi indiferentă la mijloacele de a-l obţine."
  Spectacolul Fata din curcubeu, semnat de Lia Bugnar, îşi concentrează atenţia asupra laturii umane a prostituatei, adesea greu de observat în timpul "orelor de serviciu". Textul care se află la baza acestui spectacol dezvoltă două direcţii principale: misoginismul (mereu) prezent la tot pasul şi decăderea, soarta unei "copile a străzii". Dovedind un acut simţ al realităţii, Lia Bugnar deşiră inefabilul feminin focalizând atenţia asupra unui suflet întinat pentru care a trăi echivalează cu a te
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Tania Popa se reinventează la TNB. de Radu Pocovnicu sursa: Revista Flacăra
  Grație textului Liei Bugnar, scris special pentru ea, actrița originară din Basarabia face un spectacol cu adevărat mare.
  Sala 99 de la TNB nu este Cinematograful Curcubeu, şi nici nu are 13 rânduri. Dar Tania te face să întorci capul, pentru o clipă, către o poveste aievea. O prostituată vorbeşte despre sine, aşa cum nu o cunoaşte nici un client al ei, singurele persoane cu care interacţionează. Doar unul face excepţie, deoarece vede în ea altceva decât o prostituată, înnobilând-o pentru că îi dăruieşte, fără să ceară nimic în schimb, decât un moment de tandreţe. Un altul o cere de soţie. Dar acestea sunt excepţiile care confirmă regula. Pe rândul 13 al Cinematografului Curcubeu clienţii ei vin, îşi rezolvă problemele, pleacă. În contul preţului unui bilet de film.
  „Câte filme n-am văzut!” – spune ea, o replică unde râsul îngheaţă, relevând impuritatea unei experienţe teribile.
  Citeste tot pe Revista Flacăra
• Suspectă de geniu: Tania Popa, “Fata din Curcubeu” de Gabriela Hurezean sursa: Cronica Română
  A debutat pe scena Teatrului Naţional în rolul titular din “Ondine”, chiar în anul în care a absolvit Facultatea de Teatru – 1994. De atunci au trecut 18 ani, iar Tania Popa îşi celebrează majoratul artistic la Sala 99 a Naţionalului, prin acest one-woman-show care scoate la iveală nişte resurse actoriceşti pe care nimeni, până acum, nu le-a descoperit şi n-a ştiut să i le exploateze.
  Performanţă născută din prietenie
  După vreo paisprezece roluri în care a strălucit dar n-a spus totul, Tania Popa (pe care Gheorghe Dinică o alinta “Rusoaica”) a simţit, deodată, nevoia imperioasă de a cânta nişte melodii ruseşti. I-a cerut bunei sale prietene, Lia Bugnar – un dramaturg redutabil!- să-i pună “nişte cuvinte” între cântece. “Mi-a venit imediat ideea unui personaj. – povesteşte Lia Bugnar, care semnează şi regia – Am întrebat-o cum i s-ar părea dacă ar juca o curvă, atât de săracă şi amărâtă, încât e obligată
  Citeste tot pe Cronica Română
• Pofta de a iubi de Eliza Păuna sursa: Agenda LiterNet
  E imposibil să nu te molipseşti. Mie mi se întâmplă. Vă jur. Mă molipsesc de energie şi lacrimi şi poveşti şi oameni. Iar procesul asta nu-i uşor de împlinit. E un truc. Îţi trebuie cineva de la care să te "îmbolnăveşti". Eu m-am "îmbolnăvit" de la Tania Popa. M-am îmbolnăvit cu poftă de a fi, cu pofticioase ilarităţi în timp ce plâng, cu cântece ruseşti şi filme uitate. Păi, da. Cam asta-i şmecheria. Tre' să-ncepi să râzi în timp ce plângi.
  Spectacolul ăsta nu e un curcubeu obişnuit, aşa cum desenam eu curcubeele când eram mică. E unul peste care tot plouă greu şi el se decolorează, dar tu te îndrăgosteşti de el aşa cum e, un curcubeu alb-negru, din care încă se mai scurg picături şi alte picături... Aşa-i cu fata asta care a ajuns prostituată. Fata asta care îşi aşteaptă clienţii pe locurile 13 şi 14 din ultimul rând al cinematografului "Curcubeu", căreia i-a murit sora geamănă în timp ce dansa pe gheaţă,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Actriţa Tania Popa cântă şi ne încântă de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  După primele reprezentaţii cu spectacolul "Fata din curcubeu”, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, am observat pe bloguri, pe reţele de socializare multe reacţii pozitive. Impresionează povestea, pe scenă. Totul depinde de cum e scrisă povestea, de cum e servită, ca să îi captezi atenţia publicului.
  Textul "Fata din curcubeu” l-a scris Lia Bugnar pentru Tania Popa. Lia semnează şi regia. Tania – actriţă talentată, de un firesc ieşit din comun, fără astâmpăr, aflată mereu în căutarea a ceva deosebit, pare că se simte împlinită cu acest recital scenic, pe care îl susţine timp de 1 oră şi 20 de minute, la Sala 99 a TNB.
  Autoarea anunţa această creaţie pe Facebook, pe la mijlocul lunii februrie: "Tania Popa e actriţa aia care a intrat la 16 ani la Facultatea de Teatru şi toată lumea a decis că-i genială. Basarabeancă talentată, de! După care ne-am obişnuit cu ea, s-a obişnuit şi ea cu ea şi... nu ştiu, parcă anii i-au mai tuns
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Când talentul își spune cuvânt de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Poate și din cauza crizei financiare care afectează teatrele, ca și din absența unor regizori capabili de spectacole solid , coerent concepute, actorii, în special actrițele, apelează la recitaluri în așteptarea marilor partituri convenabile personalității lor. Se desfășoară acum, la Bacău, cea de a șaptea ediție a Galei STAR (5 – 10 aprilie), a unui festival dedicat recitalurilor. Trebuie să prețuim ambiția celor care se încumetă la astfel de recitaluri mai numite și on-man show sau one-woman show, mai ales că este foarte greu să descopere monologuri avantajoase personalității lor. A ales unul celebru, Oana Pellea și regizoarea Sanda Manu, “Vocea umană” de Jacques Cocteau la Teatrul Metropolis, oferind un spectacol greu de uitat, comentat pe blog. Pentru alte recitaluri se apelează la dramaturgia mioritică, aflată de multe decenii în criză de inspirație. Nu vom comenta festivalul de la Bacău, ci un recital de excepție propus de Naționalul
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Când curcubeul e fără culori de Monica Andronescu sursa: Adevărul literar și artistic
  „Fata din curcubeu“, pus în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti, este un one-woman show al cărui text a fost scris special de Lia Bugnar pentru Tania Popa.
  „Textele Liei Bugnar, unul dintre dramaturgii contemporani cei mai activi pe scenele din Bucureşti şi din ţară, au o calitate şi un merit important: vorbesc despre om şi despre oameni, aşezaţi în contexte sociale, nu despre contexte sociale, în care personajele sunt folosite pe post de material ilustrativ.
  Lia Bugnar îşi propune să exploreze zone profund emoţionale, să apese inteligent anumite butoane la care reacţia publicului nu se lasă aşteptată, să atingă acel fond sensibil care nu poate rămâne fără ecou. Iar acest lucru se întâmplă şi în cazul montării „Fata din curcubeu", de la Sala 99 a Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB).
  Un one-woman show, spectacolul inclus în programul „Uşi deschise pentru toţi" este construit de Lia Bugnar şi asumat de Tania Popa ca o
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Tainele Taniei de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Probabil că fiecare actor, ajuns la maturitate artistică, visează un spectacol numai pentru el, un spectacol care să îl solicite şi, în egală măsură, să îl reprezinte plenar. Nu cred că e vorba în primul rând de orgoliu, cât mai ales de a dărui varianta ta, de a spune "Uite ce stiu şi pot eu sa fac!"
  Naţionalul bucureştean derulează un program intitulat "Uşi deschise pentru toţi", o şansă pentru actorii teatrului - şi nu numai - de a propune spectacole, de a decide unde poate fi, unde merită să fie locul lor în repertoriul unei asemenea instituţii de prestigiu. "Fata din Curcubeu" este un eveniment semnat Lia Bugnar (autor şi regizor), Tania Popa şi Marian Hâncu (interpreţi). O poveste emoţionantă în care muzica are un rol esenţial.
  Protagonista, o prostituată care îşi câştigă existenţa oferindu-şi serviciile în ultimul rând de scaune din cinematograful Curcubeu, e o femeie încă tânără dar incredibil de singură.
  Citeste tot pe Port.ro
• Curcubeul din ultimul rând de la cinema Curcubeu de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Printre dramaturgii contemporani, Lia Bugnar este un caz aparte. Textele pe care le scrie, uneori special pentru anumiţi actori, cum e cazul Taniei Popa cu „Fata din curcubeu”, sunt mai degrabă atipice, pentru că vorbesc despre om şi despre oameni, aşezaţi în contexte sociale, nu despre contexte sociale, în care personajele sunt folosite pe post de material ilustrativ. Lia Bugnar explorează zone profund emoţionale, apasă inteligent anumite butoane la care reacţia publicului nu se lasă aşteptată, atinge acel fond sensibil care nu poate rămâne fără ecou.
  După textul „Felii”, pus în scenă la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, cu Ofelia Popii, o poveste în care destinele a şapte femei se întâlnesc la un moment dat într-un punct, toate şapte fiind interpretate de aceeaşi actriţă, în „Fata din curcubeu”, Tania Popa îşi asumă un discurs personal despre o existenţă ratată.
  Un one-woman show, spectacolul de la Sala 99 a Teatrului Naţional
  Citeste tot pe Yorick
• Ce am mai văzut... de Cristina Bazavan sursa: SIMPA - Blogul Cristinei Bazavan
  saptamina trecuta am fost la repetitia finala a unui nou spectacol de la TNB: Fata din Curcubeu.
  ***
  piesa asta n-are nimik din lucrurile cu care sunteti obisnuiti la TNB (ma bucur tare ca sefii TNB au acceptat sa se joace in sala 99 a “marii scene bla bla”). piesa asta e moderna. si fara decoruri complicate. ar putea foarte bine sa se joace la Godot.
  desi e mai bine ca nu se joaca la Godot, pentru ca v-ati fi baut vinul in sughituri de plins.
  ***
  am vazut piesa cu 10 spectatori in sala, majoritatea oameni de teatru – adica actori – si, desi in teorie sunt antrenati sa se apere de ce vad de pe scena, toti spectatorii, dar absolut toti, au plins din greu.
  si-au ris zgomotos.
  eu ma chinuiam sa nu sughit cind pling, macar sa pling in tacere ca sa nu deranjez – pentru ca sala e mica si se aude orice rasuflare.
  ***
  Fata din curcubeu e o piesa scrisa si regizata de Lia Bugnar, cu Tania Popa in rolul principal (si singurul din piesa). e povestea unei femei spusa din
  Citeste tot pe SIMPA - Blogul Cristinei Bazavan