editeaza

• Povești, cântece și filme cu „Fata din Curcubeu” de Alexandra Pascu sursa: Scena.ro
  În spațiul mic de la Green Hours, rolurile foarte bine jucate reușesc să teleporteze spectatorul în altă lume, fără granițe, fără pereți care să îl sufoce. Când personajul nu iese prea reușit, spațiul își pierde farmecul intimității și misterul pe care l-ar putea crea, iar dezavantajele ies la suprafață imediat. Ilona Brezoianu însă reușește când o interpetează pe fata din Curcubeu, să facă o punte către o lume mare. Să aducă pe rând cinematograful Curcubeu, filmele din cinematograf, disprețul față de clienții ei, ai unei „femei de moravuri ușoare” și toată copilăria ei chiar acolo, pe scena puțin încăpătoare, să le facă pe toate apoi să dea târcoale spectatorilor, să-i pătrundă și să-i facă s-o înțeleagă pe femeia ușoară din Curcubeu.
  Spațiul mic, atunci când textul și actorul îi permite, încurajează și apropierea dintre personaj și spectatori. Aceștia din urmă devin mai îndrăzneți, mai glumeți,
  Citeste tot pe Scena.ro
• Cu cât apa e mai mare, cu atât sunt eu mai tare! de Vlad Alexandrescu sursa: Art7
  În ultima vreme, graţie poate şi încercărilor de înnoire pe care le-a adus guvernarea Cioloş, se poate observa o schimbare de perspectivă în percepţia asupra problematicii rrom. Mărturiile publicate de Valeriu Nicolae în Dilema veche mută în chip radical accentul dinspre etnic spre social, aducând discuţia către locul ei just, care este extrema sărăcie şi inegalitatea de şanse. Cartierul defavorizat devine astfel limita unei experienţe umane, ce ridică societăţii provocări majore, de la integrarea şcolară la recunoaşterea handicapului social, de la acceptarea diferenţei culturale la modificarea unor moduri de întrebuinţare a spaţiului public.
  În cazuri de inechitate flagrantă, a fost întotdeauna rolul scriitorilor să sară, cavalereşte, în apărarea celui mai slab. Avem în această privinţă, nu numai în politicile publice, dar şi în literatură, o întârziere de câteva sute de ani. În Franţa, la jumătatea secolului al XIX-lea,
  Citeste tot pe Art7
• O minune ce se cere repetată de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Intră pe neaşteptate în sala de spectacole, de pe o laterală şi începe să ne vorbească. Ne cere un leu, doi sau cinci. Cât vrem sau cât putem fiecare. Ne spune că un leu înseamnă nimic, câteodată înseamnă mult, iar uneori înseamnă totul.
  Are o voce aparte, marcată de excesul de tutun şi de alcool. Unii dintre noi îi dau leul cerut, alţii preferă să o privească ori, poate, doar să se amuze. Fata îşi vede pe mai departe de ale ei. Ne promite că în schimbul leului primit ne va cânta. O va şi face. Vom auzi cântece ţigăneşti, cântece din lumea căreia îi aparţine. Sau căreia i-a aparţinut pe vremea când castelul fericirii ei avea etajele complete. Mai apoi cea care la început dădea semne a fi o intrusă se va apuca să ne povestească despre ea, despre zilele ei, despre cum îşi câştigă existenţa. Avem în faţa noastră o prostituată care prestează într-un cinema modest, vechi, de cartier. Cinema Curcubeul. Îşi duce acolo clienţii
  Citeste tot pe Adevărul
• O iubesc pe Fata din Curcubeu de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Din când în când, nu prea des, mi se îmtâmplă să simt nevoia să vorbesc despre un spctacol la persoana I. Tocmai pentru că spectacolul mi s-a adresat la fel; ochi în ochi, luându-mă pe după umeri şi ducându-mă în lumea lui. Şi mai rar, probabil este prima oară când păţesc asta în teatru, iubesc un personaj. Cunosc sentimental pentru că acum câţiva ani am plans cu sughiţuri la moartea lui Walter Bishop din ultimul episod al sezonului cinci al serialului „Fringe”. Dar să iubesc un personaj de teatru mi se părea impoibil. Pentru că, nu-i aşa, eu ştiu cum e cu teatrul. Nu mă păcăleşte el pe mine. Şi uite că nu-i aşa.
  A fost dragoste la prima vedere, dar a fost nevoie de o a doua întâlnire ca să îmi dau seama. O iubesc pe „Fata din Curcubeu”. Personajul. La modul cel mai propriu în care poţi iubi un om. Cu căldură şi prietenie şi lacrimi în ochi. Simt nevoia să o ocrotesc, să îi dau mai mult decât leul pe care îl cere când
  Citeste tot pe Yorick
• Ilona Brezoianu, o actriţă greu de uitat… de Călin Ciobotari sursa: Jurnalvirtual.ro
  Sunt actori pe care îi uiţi la un sfert de oră după ce i-ai văzut jucând. Pur şi simplu se refuză memoriei, topindu-se în anonimat. Alţii, în schimb, refuză să se retragă din câmpul percepţiilor tale; ceva indefinibil îi va păstra pentru mult timp acolo.
  Din această a doua categorie face parte şi Ilona Brezoianu, pe care, la Bacău, în contextul Festivalului Internaţional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, am văzut-o în „Fata din curcubeu” (o producţie Godot Café Teatru, text şi regie Lia Bugnar). E un spectacol impecabil construit, cu evoluţii dramatice atent dozate, într-o dialectică râs-lacrimă cu totul şi cu totul specială. Dezvoltarea personajului, transformarea lui dintr-unul de duzină (o prostituată care îşi duce clienţii pe ultimul rând al cinematografului „Curcubeu”) într-unul unic şi irepetabil sunt posibile prin jocul de mare fineţe al unei actriţe pe care îţi doreşti să o revezi. Vulgaritatea şi
  Citeste tot pe Jurnalvirtual.ro
• Când fata din Curcubeu e Ilona Brezoianu de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Am să las pe un număr viitor o analiză a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru” aflat în plină desfășurare la Bacău, precum și a Concursului de Monodramă, ajuns la a treia ediție. Două concursuri cu premii consistente – aș zice că premiul de 7 000 de euro de la concursul de recitaluri este, poate, cel mai valoros pus în joc în acest moment la vreunul dintre festivalurile-concurs din țară. Deci despre legătura dintre bani și valoare, data viitoare, după ce toți concurenții vor arăta, pare-se, ce pot și juriul va alege.
  Până atunci, am să mă opresc la spectacolul „Fata din Curcubeu” de Lia Bugnar, cu Ilona Brezoianu, prezentat duminică seara în concurs pe scena de la Bacău.
  Într-o variantă nouă, după cea cu Tania Popa de TNB, „Fata din Curcubeu” a Liei Bugnar se întoarce, dovedind în primul rând excelentele capacități și resurse de a fi pus în scenă ale textului, într-o dramaturgie
  Citeste tot pe Yorick