editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• Sacrificiu și salvare, în Faust industrial de Veronica Niculescu sursa: Suplimentul de cultură
  Un spirit, nu stiu daca rau sau bun, ma ia de mina. Ma ridic de pe scaun si-l urmez. Are vesminte albe, chipul aduce a porcusor, iar urechile roz ii tremura la fiecare pas. Ma abandoneaza si iata-ma inaintind in coloana, singura printre straini, pe aleea de iarba presarata cu flori, spre imparatia lui Mefisto, acolo unde-i dus si Faust, spre a uita de dragostea Margaretei. Duhurile danseaza nebuneste, muzica bubuie, niste spirite zboara tipind pe deasupra capetelor noastre, stropindu-ne cu apa, in timp ce altele scuipa flacari.
  Cum am ajuns aici? La ora cind se lasa intunericul, la margine de Sibiu, lumea merge la uzina. Uzina Simerom, undeva linga Podul Garii, unde o hala industriala imensa a devenit sala de teatru. Arati invitatia portarului si intri in holul tapetat cu pinze negre. Mefisto ti se arata pe niste ecrane, esti martor la pariul cu Dumnezeu.
  "– Il stii pe Faust?
  Doctorul?
  Robul meu...
  Intr-adevar, un rob smintit... "
  Dincolo de rai e scena. Ne asezam in gradene.
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• O montare atât de spectaculoasă nu s-a mai văzut în Belgia din anii ’70 de sursa: Ziarul Financiar
  Institutul Cultural Român a contribuit la evenimentul teatral al anului la Bruxelles, cu cele patru reprezentaţii ale spectacolului Faust în regia lui Silviu Purcărete de la Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu. În perioada 12-15 octombrie, 1.100 de plătitori şi aproape 500 de invitaţi (capacitate maximă) au văzut la cel mai mare spaţiu expoziţional din Bruxelles, Tour et taxis, gigantica montare, a cărei echipă deplasată în Belgia numără 140 de persoane (plus un câine-actor).
  Reacţiile publicului şi specialiştilor au fost entuziaste. "O montare atât de spectaculoasă nu s-a mai văzut în Belgia din anii 70", ne spune un reprezentant al Teatrului Naţional al Comunităţii Franceze (TNCF) Bruxelles, iar directorul TNCF, Jean-Louis Colinet, adaugă: "Deşi am fost de la început parteneri ai proiectului, nu credeam că poate fi adusă aici o asemenea producţie. Mi se părea un vis nebunesc".
  Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Durão Barroso,
  Citeste tot pe Ziarul Financiar
• Jurnal de spectator de Daniela Boboiciov Magiaru sursa: Revista Orizont - pg.26
  Văd Faust-ul lui Purcărete după trei spectacole bune, în vinerea de dinaintea plecării mele de la Sibiu. Faust se joacă la Simeron, spațiu pe care l-am mai vizitat, cu câteva ore mai devreme, pentru spectacolul lui Gavriil Pinte. La intrare îmbulzeală. Toată lumea vrea să intre. Un afiș mare pe care scrie că după finalul spectacolului este permisă o plimbare de zece minute prin culise. Îmi propun să țin minte. Intru. Ecrane mari cu chipul lui Mefisto. Îmi găsesc locul, undeva prin ultimele rânduri, aproape de tehnic. Sunt obosită și mă gândesc cu groază că îmi va fi prea somn și voi rata marele spectacol (primul Purcărete). Mă așez și mă captează instant decorul. Mă copleșește. Este imens, poate echivala cu o lume. Totul e mare și mult. Multe băncuțe de lemn pe care stau cuminți și supuși mulții discipoli ai lui Faust; ferestre mari care îmi dau senzația stranie (dar justificată) că se ascunde ceva în spatele lor. Lună plină ce se
  Citeste tot pe Revista Orizont - pg.26
• Faust vs. Unchiul Vania de Bogdan Odăgescu sursa: Revista Echinox
  Cel mai greu lucru atunci când prind o piesă de teatru bună este să vorbesc despre ea, asumându-mi fiecare cuvânt fără remuşcarea de a vorbi superficial. Adevăratul test al unui spectacol reuşit sunt întrebările gen „Cum a fost?”, „Cum ţi s-a părut?”. În momentul în care îmi dau seama că nu sunt în stare să rezum ce am văzut timp de câteva ore, oricât de aplicat şi structurat mi-aş propune să pregătesc discursul, vine inevitabilul răspuns: „Nu pot să îţi spun. Trebuie să vezi cu ochii tăi”. Astfel, mare mi-a fost bucuria când am avut ocazia să văd, în doar trei zile, atât Faust-ul lui Silviu Purcărete, cât şi Unchiul Vania al lui Andrei Şerban. Cum a fost? Ei bine, această întrebare îşi găseşte un răspuns neaoş ardelenesc: „Trebuie să le vezi pe amândouă. Da MUSAI!”
  Aşadar, nu voi încerca nici o cronică în paralel, nici un studiu comun, ci voi aduce argumente în ajutorul acelui „musai” de mai sus:
  1) Doi
  Citeste tot pe Revista Echinox
• Faust - pe repeat de Camelia Bucioveanu sursa: Agenda LiterNet
  Am ratat primul an - 2007 - în care Faustul lui Purcărete s-a dezlănţuit în premieră în halele industriale din mărginimile Sibiului. L-am văzut abia în primăvara lui 2008, la FITS. De atunci m-am reîntors preţ de vreo 10 dăţi să îl revăd, târând după mine la grămadă prieteni şi aproape străini pe care îi momeam şuierând emfatic "după ce îl vezi o dată, ai fi în stare să faci pact cu dracul, numai să mai ajungi şi a doua oară".
  Anul ăsta bifez 11 bilete cumpărate, 11 drumuri, 11 clipe de iritare când teatrofilii se îngrămădesc să prindă un scaun cu vedere bună (după câteva reprezentaţii organizatorii au ales să renunţe la locuri numerotate şi să meargă pe principiul primul venit, primul servit).
  Am început să dezvolt un ritual pentru Faust. O cafea în patru culori, la orice bar subteran din centru (se începe mereu după orele 22, iar reprezentaţia FITS 2011 nu face excepţie, aşa că las loc cofeinei să îşi facă numărul
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Două ipostaze ale lui Faust la Sibiu de Cristiana Gavrila sursa: Yorick
  Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu din acest an a oferit două ipostaze Faust situate la poli opuşi. La prima vedere, singurul lucru care le apropie este textul şi povestea lui Goethe. Fastuozitatea viziunii lui Silviu Purcărete (Teatrul Naţional Radu Stanca, Sibiu) şi simplitatea unui spectacol de marionete prezentat de The Basemant Theatre din Georgia (regia: Levan Tsuladze) nu par avea nimic în comun şi nici nu ar trebui să le comparăm, dar le putem asemui din câteva puncte de vedere. Profunzimea textului, importanţa ideilor, complexitatea fabulei, importanţa meditaţiilor despre viaţa, moarte, iubire, credinţă… Deşi ordinea se schimbă în cele două viziuni şi accentul se pune pe altă temă, amândouă spectacolele au un impact straniu asupra spectatorului.
  Silviu Purcărete reuşeşte mai mult decât să aducă în faţa publicului un spectacol, el parcicipă la o puternică experienţă individuală. Intri în spaţiul unei hale dezafectate,
  Citeste tot pe Yorick
• Silviu Purcărete, după Faust de Mircea Ghiţulescu sursa: Luceafărul de dimineață
  Ioana Ieronim, noua traducătoare a lui Shakespeare în româneşte, i-a oferit lui Silviu Purcărete o versiune de ultimă oră după Măsură pentru măsură, pusă în scenă la Teatrul Naţional din Craiova. Într-o Vienă inventată desfrâul a crescut la cote inadmisibile. Scena introductivă creată de Silviu Purcărete, mult mai zgârcit cu imaginile după abundenţa din Faust de la Sibiu, este lămuritoare: vienezii lui Shakespeare trăiesc o perpetuă noapte a Walpurgiei, obsedaţi de sex, pe care şi-l satisfac în felurite chipuri. Pentru asanarea moravurilor, ducele Vienei lasă puterea locţiitorului său Angelo şi, travestit în călugăr, urmăreşte aplicarea legii, fără a observa că nu face altceva decât să pună legile oamenilor împotriva legilor firii. Angelo dictează pedeapsa capitală împotriva lui Claudio, iubitul Julietei, care a rămas însărcinată. Iată că este vorba, într-un plan secund, despre utopia unei justiţii geometrice de tipul „patul
  Citeste tot pe Luceafărul de dimineață
• Faust pe romaneste in patria lui Goethe de Doina Papp sursa: Revista 22
  Creat initial in anul cand Sibiul a fost Capitala culturala a Europei, megaspectacolul dupa poemul Faust de Goethe, in regia lui Silviu Purcarete, isi implineste iata vocatia europeana. Invitata sa participe la Faust Festival de la Frankfurt, productia romaneasca are prilejul sa se confrunte cu un public pentru care genialul iluminist e un simbol si o temelie a gandirii. Dincolo de cultura clasica in care mitul faustic e o expresie a spiritului cautator de sorginte renascentista, artistului de astazi, din epoca postmoderna, cu noile abordari ale cunoasterii, i se impune o repozitionare fata de Faust. In ce directie? Cu ce curaj si cu ce mijloace? Asta depinde de un intreg camp de referinta in care acesta traieste si creeaza, de experienta "faustica" acumulata, de decantarile survenite in alchimia sinelui. Si daca unii artisti aleg, mai comod, sa se intoarca la originile populare ale mitului, la bas­­mul cu miez si haz ce se spunea prin targuri si balciuri, altii, mai "responsabili",
  Citeste tot pe Revista 22
• Faustul lui Silviu Purcărete, la mare căutare de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  După ce a câştigat premiul pentru Cea mai bună scenografie, Cea mai bună actriţă în rol principal şi a fost nominalizat în cadrul Galei UNITER la categoria Cel mai bun spectacol al anului, megaproducţia "Faust" a reuşit să epuizeze toate biletele puse în vânzare pentru prima reprezentaţie, cea din 31 mai. Pentru reprezentaţiile din 1, 6 şi 7 iunie au fost deja vândute jumătate din biletele disponibile, iar începând de luni, 26 mai, vor fi scose la vânzare biletele pentru alte două spectacole mult aşteptate: “Lulu” în regia lui Silviu Purcărete şi “Astăzi nu se fumează” în regia lui Gavril Pinte.
  Spectacolul "Faust" de Goethe, în regia lui Silviu Purcărete, a avut premiera în luna septembrie a anului 2007, anul în care Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, numărându-se printre manifestările care au deschis stagiunea 2007-2008 la Teatrul Naţional "Radu Stanca”.
  De la data premierei au avut loc 21 de reprezentaţii,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Goethe în uzină de Cristiana Keresztes sursa: Man.In.Fest
  Teatrul Naţional Radu Stanca Sibiu: Faust de Goethe. Dramatizarea şi regia: Silviu Purcărete. Decoruri şi light design: Helmut Stürmer. Costumele: Lia Manţoc. Muzica originală: Vasile Şirli. Orchestraţia: Doru Apreotesei. Filmări şi montaj video: Andu Dumitrescu. Asistent de scenografie: Daniel Răduţă. Corepetitor: Gheorghe Stoica. Coordonator proiect: Cristian Stanca. Cu: Ilie Gheorghe şi Ofelia Popii (în rolurile principale). În proiect sunt implicaţi actorii Teatrului Naţional “Radu Stanca” Sibiu, studenţii Secţiei de Actorie a Facultăţii de Litere şi Arte din cadrul Universităţii “Lucian Blaga”, muzicieni şi copii.
  „Imi plac textele asupra cărora timpul a lucrat” declarǎ Silviu Purcǎrete, dar prin asta e puţin probabil ca regizorul sǎ vrea sǎ spunǎ cǎ numai timpul e cel care trebuie sǎ lucreze asupra unui text;
  De ce a stârnit atâta vâlvǎ aceastǎ reprezentaţie a poemului dramatic semnat de J.W. Goethe?
  Simplu: o datǎ,
  Citeste tot pe Man.In.Fest
• Faust, ghid cultural pentru Sibiu de Cristina Modreanu sursa: Teatrul de azi
  În jumătate de oră după ce se pun în vânzare, biletele pentru spectacolul ”Faust” în regia lui Silviu Purcărete sunt deja rezervate. La ultima reprezentație, în parcarea fabricii Simerom, unde se joacă această montare, se puteau vedea mașini din toată țara. Se poate vorbi despre unul dintre acele fenomene care se înscriu în ceea ce noi am tot sperat să avem, respectiv turism cultural. Atunci când niște cetățeni se decid să cumpere bilete, să rezerve o cameră de hotel, să se urce în mașină, tren sau avion și să plece în alt oraș, ba poate chiar în altă țară ca să vadă un spectacol, se cheamă că avem dovada concretă a forței de schimbare a culturii. Asta se petrece și la noi de când se joacă ”Faust”, o producție a Teatrului ”Radu Stanca”, adică de anul trecut, când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană. Nu există încă statistici precise cu privire la efectele produse de Capitală asupra zonei turistice sibiene,
  Citeste tot pe Teatrul de azi
• La gala Uniter, pariem pe Faust de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out
  De ce ar trebui să lăsaţi totul de-o parte şi să plecaţi un weekend la Sibiu pentru a vedea Faust, evenimentul teatral al acestei stagiuni, vă spune Cristiana Gavrilă.
  Fără dar şi poate, evenimentul teatral al acestei stagiuni îl reprezintă spectacolul Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, “Faust”. Iar la Premiile Uniter din aprilie, pariem cu şanse mari pentru cel mai bun spectacol, pentru scenografia lui Helmut Sturmer şi pentru actriţa Ofelia Popii în rolul Mefisto, deşi Silviu Purcărete pierde din start.
  Nominalizările din acest an au şocat tocmai prin absenţa regizorului care a gândit acest spectacol complex, pe care, fără a exagera, îl putem descrie ca fiind mai mult decât ceea ce înţelegem prin teatru. Devine cu atât mai preţios acum, când reprezentaţiile au intrat în numărătoare inversă pentru că spaţiul unde se joacă, o hală dezafectată a uzinei Simeron din Sibiu, va intra în renovare.
  Silviu Purcărete
  Citeste tot pe Time Out
• Uniunea Teatrală premiază „Faust“ de Dan Boicea sursa: Adevărul
  Senatul Uniunii Teatrale din România (UNITER) a anunţat premiile de excelenţă şi premiile pentru întreaga activitate, pe care le va acorda la ediţia a XVIII-a a galei din 19 aprilie.
  Premiile Senatului UNITER au fost decise într-o şedinţă care a avut loc săptămâna trecută şi vor fi acordate pe baza propunerilor primite din partea teatrelor şi a membrilor Senatului. Premiul de excelenţă le va reveni creatorilor Silviu Purcărete (regizor şi scenarist), Helmut Stürmer (scenograf-decor), Lia Manţoc (scenograf-costume), Vasile Şirli (compozitor) şi Andu Dumitrescu (scenograf-efecte video) pentru impactul internaţional al spectacolului „Faust" după Goethe (Teatrul Naţional „Radu Stanca" Sibiu) la Festivalul Edinburgh (Scoţia), din 2009.
  Spectacolul a reuşit performanţa de a vinde cu două săptămâni în avans toate biletele pentru cele cinci reprezentaţii, iar publicaţia „The Guardian" a apreciat producţia, calificând-o drept cea mai
  Citeste tot pe Adevărul
• Mefisto de Marina Constantinescu sursa: România literară
  După ce se termină zidul cetăţii Sibiului pe mîna stîngă, traversezi o intersecţie cu sens giratoriu, nu mai mergi mult şi, înainte de un pod, nu foarte mîndru, faci dreapta şi te opreşti. Acolo sînt halele de la Simerom. Multe dintre ele dezafectate, aproape părăsite. Locul acesta vorbeşte, fără cuvinte, despre un tip de sordid aparte. Am vizitat două dintre hale în stare pură. Adică, neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porţiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor şi cu noroi, formează un fel de mîzgă perpetuă. Geamuri întregi şi geamuri sparte filtrează lumina soarelui sau a nopţii într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri şi cotloane adăpostesc puţină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de şine, poate de tramvai, îmi poartă ochii peste tot şi niciunde. Trasee altădată clare, ordonate, sînt acum frînte, pierdute într-un desen
  Citeste tot pe România literară
• “Faust” sibian, la export de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Oraşul care anul trecut a avut statut de capitală culturală europeană absoarbe în continuare valori spirituale, realizînd un liant al dezvoltării intelectuale între istorie şi prezent. Festivalul de Teatru i-a creat Sibiului, acum 15 ani, perspectivele redeschiderii cetăţii către o civilizaţie perpetuă.
  Oraşul care anul trecut a avut statut de capitală culturală europeană absoarbe în continuare valori spirituale, realizînd un liant al dezvoltării intelectuale între istorie şi prezent. Festivalul de Teatru i-a creat Sibiului, acum 15 ani, perspectivele redeschiderii cetăţii către o civilizaţie perpetuă.
  Despre manifestarea înfiinţată la Sibiu în 1993 s-a scris mult: şi de bine, şi de rău. Cronicarii şi jurnaliştii au interpretat organizarea şi desfăşurarea festivalului diferit. Unii mizau doar pe arta teatrală, fiind deranjaţi de amestecul genurilor artistice. Alţii vedeau într-un astfel de conglomerat rezistenţa în timp a festivalului.
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Poveşti cu fotografii de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Acum mulţi ani am descoperit un soi de complicitate despre care nu ştiam mai nimic. Şi din care m-am înfruptat o bună bucată de timp. Din care am descifrat semnificaţii şi sensuri noi despre teatru şi imaginea pe care o lasă memoriei. Cum se petrece chestiunea asta, ce înseamnă ochii şi perspectivele, cum fiecare privitor-fotograf naşte suita lui de poveşti, succesiunea lui şi construcţia sa palimpsestică. Care îşi cîştigă independenţa. Care rămîne prinsă invizibil de context. Fotograful ca intermediar între poveştile mele şi poveştile lui despre poveştile unui spectacol. Detaliu şi context în imaginea care vorbeşte despre spectacol. Subiectivitate. Subiectivitate. Subiectivitate.
  Înainte de '89 la noi se vorbea oarecum în taină despre fotografi şi fotografie. Nu părea să fie socotită nici măcar artă marginală, deşi afară avea din plin onorurile pe care le merita. Am intuit ce forţă fantastică trebuie să aibă artistul fotograf şi
  Citeste tot pe România literară
• Suflul inghetat al ratiunii de Oana Cristea Grigorescu sursa: Observator Cultural
  Doctor Faust, batrinul medic pentru care viata e doar un accesoriu al materiei vii, ce poate fi intrerupta oricind in numele stiintei, ajunge la criza inaccesibilitatii cunoasterii. Esecul accesului la transcendenta existentei prin cunoastere il transforma pe Faust in batrinul dezarmat, prada facila a Diavolului. Mefisto stie ca excesele cunoasterii lasa loc execeselor iubirii. Aceasta e ispita si moneda de schimb pe care i-o propune lui Faust.
  Sa renunti la placerile iubirii cind inima vrea, doar pentru ca biologia te scoate din circuitul dorintei? Faust face pactul cu Mefisto si se lasa purtat de excesele iubirii. La capat de drum il asteapta sentimentul ambiguitatii. Faust ii scapa la soroc lui Mefisto, dar nici privirea finala spre cer nu ii asigura acestuia mintuirea. Sintem, in fond, fiinte ratacitoare hranite cu iluzii – iluzia ca ne putem substitui lui Dumnezeu pentru a stapini lumea prin cunoastere. Cind epuizam resursele iluziei, raminem suspendati in ambiguitate.
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Purcarete ofera un "Faust" din trei miscari de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Lucrind pe traducerea din Goethe semnata de Augustin Doinas, regizorul si-a facut propriul scenariu in trei tablouri: pactul cu Diavolul, noaptea valpurgica si moartea lui Faust.
  "Il cunosti pe Faust?" Doctorul? E robul meu." Asa incepe spectacolul montat de Silviu Purcarete la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu, cu o reeditare a pariului facut de Dumnezeu cu Diavolul pe seama dreptului Iov. De data aceasta sufletul doctorului Faust este pus la bataie si nimic din arsenalul seductiei sau al terorii nu ramine nefolosit de vicleanul Mefisto pentru a lua drept prada un suflet de om.
  Mefisto in interpretarea exceptionala a Ofeliei Popii (foto) exercita asupra lui Faust si, se pare, asupra lumii intregi o atractie desucheata. Nici femeie, nici barbat sau si femeie, si barbat, Mefisto este de o hidosenie sublima, care te hipnotizeaza si te supune fara drept de apel. Demolator de vieti si vinator de suflete, Mefisto imbraca diverse forme si costume. La inceput e cocotat pe un dulap,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Presa britanica, naucita de spectacolul "Faust" de sursa: România Liberă
  The Guardian titreaza: "Experienta teatrala cea mai intensa din aceasta sau din oricare alta viata". Prezentarea spectacolului "Faust", de Silviu Purcarete, in cadrul celui mai prestigios festival de teatru din Europa, Festivalul International de la Edinburgh, a naucit critica de specialitate, dupa cum se vede in presa britanica.
  Megaproductia adaptata dupa Goethe s-a jucat cu casa inchisa, a avut peste 100 de actori si i-a adus Ofeliei Popii distinctia Herald Angels, titlu acordat celor mai buni interpreti, celor mai bune locatii si celor mai bune echipe artistice care au reusit sa impresioneze cercul criticilor de la The Herald. Actrita Ofelia Popii, 31 de ani, a interpretat rolul unui Mefistofel hermafrodit.
  "Vocea sa ragusita, versatilitatea si carisma sa creeaza un personaj deconcertant, care pare venit dintr-o lume infernala", scrie The Telegraph, iar BBC a apreciat talentul actritei Ofelia Popii, care, in rolul lui Mefisto, "a furat ochii audientei". "Miscarile sale uimitoare
  Citeste tot pe România Liberă