Întâmplarea a făcut să văd la mică distanţă, în timp, două comedii de „bulevard” aparţinând celor doi maeştri absoluţi ai genului: Georges Feydeau şi Eugène-Marin Labiche. În această ordine invers cronologică, cel dintâi trăind între 1862 şi 1921, al doilea între 1815 şi 1888. Este vorba despre spectacolele „Fazanul” (după piesa „Le Dindon”) şi, respectiv, „Pălăria florentină” (după „Un chapeau de paille d’Italie”). Cel dintâi montat de Cristian Hadji-Culea la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov, al doilea de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, unde Hadji-Culea este director. Cum s-ar zice, mai multe puncte comune pentru care, văzând spectacolul de la Iaşi, inevitabil gândul m-a dus şi la cel de la Braşov.
Evident, având premiera la sfârşitul primăverii trecute, spectacolul propus de Cristian Hadji-Culea este acum mai „aşezat”, descoperindu-şi mai bine gresatele
Citeste tot pe
Yorick
