Chiar dacă i se pot reproşa unele scăpări care ţin de rolul convenţiei, montarea Femeia ca un câmp de luptă a Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi, prezentată la Satu-Mare în cadrul festivalului Fără bariere, poate fi apreciată pentru încercarea, reuşită în cea mai mare parte, de a atinge sensibilităţi de scară universală. Revalorificând textul lui Vişniec, spectacolul regizat de Eugen Făt spune povestea cutremurătoare a unei tinere pe nume Dora, de etnie bosniacă, violată de mai mulţi necunoscuţi, în contextul dur al războaielor interetnice din Balcani de la sfârşitul secolului XX, când violarea femeii inamicului constituia o adevărată armă împotriva celuilalt.
Deşi autorul a folosit câteva mărturii adevărate, piesa rămâne totuşi o operă de ficţiune. Afirmând că „în materie de oroare realitatea depăşeşte ficţiunea”, dramaturgul valorifică mărturiile autentice pentru scena examinării gropilor comune,
Citeste tot pe
Man.In.Fest
