editeaza

• 1
• 2
• 3

• Cum ne vindecăm de copilărie şi ne intoxicăm cu bătrâneţe de Judy Florescu sursa: Ziarul Metropolis
  Este vineri după-amiaza şi Teatrul Odeon este înconjurat de o mare de oameni, în principal actori şi teatrologi. Teatrul German de Stat de la Timişoara prezintă spectacolul „Fetiţa din bolul peştelui auriu” în regia lui Radu Afrim. Vor avea loc două reprezentaţii, cu casa închisă.
  Un spectacol al lui Radu Afrim este o zdruncinare a tuturor impresiilor și părerilor pe care le poți avea despre teatru în momentul acela. Spectacolele lui sunt atât de speciale încât nu pot fi încadrate în vreo categorie, nici măcar nu poți spune dacă îți plac sau nu, nefiind create pe unul din stilurile cu care ne-am obișnuit în teatrele bucureștene. Numele lui Radu Afrim pe afiş te împinge de fiecare dată să vezi spectacolul, chiar şi când acesta se desfășoară în limba germană, cu subtitrare. Regizorul a ales ca un text în engleză să fie montat în limba germană, realizându-se astfel și o dublă traducere – română și germană. Indiferent de motivul
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Când nu mai vrei să fii copil! de Oltița Cîntec sursa: Suplimentul de cultură nr.356 - pg.15
  Dorința lui Radu Afrim și a lui Dragoș Buhagiar de a lucra un spectacol împreună, exprimată de mai multă vreme de cei doi artiști, s-a materializat abia în această primăvară într-un proiect la Teatrul German de Stat din Timișoara.
  Cum zice Buhagiar, acolo totul se poate face, devine realitate, se știe din timp ce se va monta peste două, trei, chiar patru stagiuni, se lucrează, adică, normal, ca să nu zicem nemțește. Afrim a ales, of course, un text contemporan, al canadianului Morris Panych, despre, of course, raporturile emoționale complicate dintr-o familie cu un copil, dintr-o societate în vrie, of course, în care toată lumea caută dragostea, dar nimeni nu o găsește. E un text dulce-amărui, iar savoarea vine în principal din partitura lui Iris, personaj aflat la granița dintre copilărie și adolescență, dar mai matură ca suflet și minte decât adulții printre care trăiește. Piesa și spectacolul încep cu replica ei: „Acestea sânt ultimele
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură nr.356 - pg.15
• Microstagiune cu macroaplauze. Teatrul German din Timişoara (II) de Florian-Rareş Tileagă sursa: Agenda LierNet
  Iubim categoriile. Şi, mai ales, categorisirile. Ne dau acea plăcere a exactităţii, a lucrului pus la locul lui iar termeni precum romantic, simbolist, gotic, constructivist, medievalist, care vin din arhitectură, trec prin teatru, alunecă prin pictură şi ating literatura, transmit o bucurie a etichetei bine puse. Dar ceva m-a deranjat întotdeauna în toată povestea asta. Nu ştiam ce, până când, văzând trei spectacole la Teatrul German de Stat din Timişoara, regizate de oameni a căror operă o cunosc bine, am ajuns la un fel de concluzie liniştitoare: câte spectacole, atâtea feluri de a face teatru. Chiar şi în interiorul operei aceluiaşi regizor.
  De exemplu, Radu Afrim din Trei surori, de acum nouă ani, nu e Afrim din Plaja, de acum opt ani, aşa cum în nici un caz nu e Afrimul din Herr Paul sau din recenta Năpasta, de la TNB. Nici Bocsárdi nu e acelaşi din Omul cel bun din Sîciuan, cu cel din Caligula, la fel cum Radu Nica, care a făcut Am angajat un
  Citeste tot pe Agenda LierNet
• Fetiţa din bolul peştelui auriu de Alexandru Al. Şahighian sursa: Observator Cultural
  Canadianul Morris Panych este ceea ce se poate numi un om de teatru complet: a scris mai bine de 20 de piese, a regizat numeroase spectacole, e actor de teatru şi de seriale de televiziune (printre altele, a jucat în Dosarele X). Pe lîngă dramaturgia originală, adaptările după autori ca Gogol şi Feydeau îi evidenţiază, şi ele, gustul pentru umorul uneori negru, grotesc, cu accente neaşteptate şi stridente. Panych are o înclinaţie pentru teatrul absurdului şi îi place să ilustreze o „multiplicitate a adevărurilor“, fiindcă asta „stimulează publicul să-şi revendice propriile adevăruri“ (Canadian Theatre Review, nr. 76, 1993).
  Piesa intrată în repertoriul TGST, Fetiţa din bolul peştelui auriu (premiera canadiană, în 2003), a fost distinsă în 2004 cu Governor General’s Award. Este povestea lui Iris, o fetiţă teribil de precoce, cu multă imaginaţie şi cu smucelile vîrstei (remarcabilă, Silvia Török, intrată în echipa teatrului în
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Când până şi peştişorul auriu se dă bătut de Gabriela Lupu sursa: România Liberă
  Într-o ţară unde nu se întâmpla nimic, într-un oraş în care nu se întâmpla nimic şi mai ales într-o casă în care chiar că nimic deosebit nu se petrecea vreodată, o fetiţă îşi trăieşte ultimele ore ale copilăriei. Aceasta este premisa superbului spectacol al lui Radu Afrim intitulat „Fetiţa din bolul peştelui auriu", pe un text al lui Morris Panych, montat la Teatrul German de Stat din Timişoara.
  Fetiţa, Iris, este conştientă de faptul că orele copilăriei ei sunt numărate fiindcă mama îi spusese că atunci când începi să simţi nefericirea deja în tine înmugureşte adultul. Fiind un copil conştiincios care consemnează tot ce se întâmplă în jurnalul ei, Iris nu vrea să piardă nici una dintre orele de copilărie rămase aşa că nici la şcoală nu se mai duce pentru a-şi analiza cu maximă atenţie ieşirea din crisalidă. Luându-şi liber de la şcoala catolică, fetiţa descoperă cu surprindere că în casa ei, în familia ei destul
  Citeste tot pe România Liberă
• Lecţia germană de teatru de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  „Nu voi uita această noapte niciodată; această tristeţe şi această fericire împreună.“ Fraza aceasta, rostită de o domnişoară precoce, pe nume Iris, e mult mai elocventă decât toată emoţia la care va încerca să ajungă textul de mai jos.
  Spectatorii care i-au scos la aplauze de vreo şase ori pe actorii Teatrului German de Stat Timişoara, în seara premierei, nu vor uita, probabil, prea uşor, atmosfera de vis nebun, umorul prins într-un dans absurd, atent coregrafiat, erotismul coroziv din unele scene şi cele cinci interpretări reglate la milimetru.
  „Fetiţa din bolul peştelui auriu", spectacolul regizat de Radu Afrim după piesa canadianului Morris Panych, şi-a câştigat, după două ore de râs, miraj şi melancolie, locul lui în topul celor mai impresionante producţii afrimiene.
  Fosta fetiţă
  Acest spectacol este cronica ultimelor zile ale copilăriei lui Iris, o fetiţă care a trăit, până atunci, o viaţă simplă şi plăcută,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic