Un text cu inflexiuni deopotrivă din Durrenmatt şi din sinucigaşul lui Nikolai Erdman, construit însă în versuri, pe „metoda” Moliere, „Finito” îi aparţine dramaturgului Tasnadi Istvan. Un dramaturg maghiar contemporan, care a debutat ca poet şi apoi şi-a încercat mâna şi în critica de teatru.
Victor Ioan Frunză pune în scenă piesa subintitulată „pseudo-Moliere”, la Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc, într-o cheie în care alege să meargă mai degrabă pe latura comică a textului şi mai puţin pe cea funebră, accentuând mai ales nunaţele groteşti. Între grotesc şi kitsch asumat este mobilat şi spaţiul scenic (scenografia este semnată de Adriana Grand). Un colţ de cătun, în care sunt aglomerate un interior de bucătărie dezolant şi sărăcăcios, un garaj cu o maşină veche, un wc de lemn – care va fi scena „măririi şi decăderii” lui Gaspar Blondin (Attila Kozma) – şi, pe parcursul spectacolului, diverse alte elemente
Citeste tot pe
Yorick
