editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Cine este exact Florenta? de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Incontestabil, bijuteria recentelor „Întâlniri Gellu Naum“, a fost spectacolul „Florenta sunt eu“. Puse la cale de directorul teatrului, Mihai Maniutiu, asistat îndeaproape de regizoarea Andreea Iacob si de directoarea artistica Stefana Pop-Curseu, evenimentul s-a dovedit deopotriva „prietenos si excelent organizat“, dupa cum au apreciat toti invitatii la ultima dezbatere din program.
  Timp de trei zile dense, „Întâlnirile Internationale…“ au cuprins spectacolele „Zenobia“, în regia Monei Marian, „Insula“ (despre care a fost vorba într-un numar anterior), „Florenta sunt eu“ si proiectia video „Exact în acelasi timp“ (montare de succes de acum câtiva ani a lui Mihai Maniutiu de la teatrul clujean), conferinta despre Gellu Naum sustinuta de Simona Popescu si Ion Pop, dezbateri pe marginea modului de desfasurare a respectivei manifestari în urmatorii ani, o expozitie vernisata de Marina Vanci Perahim si Sebastian Reichmann, lansari de carte
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Voluptatea jocului de Mircea Morariu sursa: Revista Familia - pg.259
  Florența sunt eu, spectacol montat de mereu tânărul, veșnic neastâmpăratul și etern imprevizibilul Alexandru Dabija cucere ște în primul rând prin prospețimea stării de joc ce îl definește. Actorii Irina Wintze, Ramona Dumitrean, Romina Merei, Anca Hanu, Angelica Nicoară, Patricia Boaru, Ionuț Caras, Cătălin Herlo, Adrian Cucu, Cristian Grosu, Radu Lărgeanu, Cătălin Codreanu, Cristian Rigman, Silvius Iorga, Miron Maxim, jucându-i pe rând ori exact în același timp pe Consuela, Amalia, Beatrice, pe sora Consuelei, sau pe Cezar Bolliac, scriitor și arheolog, alintat Bolli, pe Dante, mângâiat cu familiarul Danteluță, pe patriotul român Lazăr Wolf, pe Cosma ori un Doctor, un Judecător, un Câine, un Grefier, Reporteri sunt absolut cuceritori și electrizanți. Nu ce joacă actorii are importanță la urma urmei, ci cum joacă, cum își asumă interpreții improvizația, energia, ludicul, amestecul de suprarealism și de absurd ce există în fiecare
  Citeste tot pe Revista Familia - pg.259
• "Idolul" Gellu Naum şi "joaca" pe scenă de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Evenimentul "Întâlnirile Gellu Naum", desfăşurat la Teatrul Naţional Cluj-Napoca între 7 şi 9 octombrie, a fost "un lucru bine gândit, bine organizat", după cum spunea, la final, pentru Jurnalul Naţional, apreciatul om de teatru şi pedagog David Esrig.
  Venit din Germania la această primă ediţie a programului "Întâlnirile internaţionale de la Cluj", program iniţiat de directorul Naţionalului clujean, Mihai Măniuţiu, David Esrig consideră acest minifestival foarte interesant, pentru că este "tematic", iar "dacă tema se anunţă din timp, se pot organiza şi ateliere". Şi "atunci o temă poate fi dezvoltată în faţa publicului şi în planul artistic, cu repetiţii, cu mici înscenări şi comunicări ştiinţifice; atunci câştigă toată lumea", remarca regizorul, format în România şi care a iniţiat şi conduce o academie de teatru în Germania.
  Programul, concentrat pe opera lui Gellu Naum – "figură emblematică a avangardei româneşti,
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• La joacă. Cu Gellu Naum de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna - pg.33
  Un extremism ludic tipic nu doar lui Gellu Naum și lui Jules Perahim, autorii piesei, ci și regizorului Alexandru Dabija, a caracterizat Florența sunt eu - text dramatic datând de la finele deceniului 1950 -, al doilea spectacol al Întâlnirilor... clujene. Am văzut reprezentația de la premieră, la începutul verii, însă m-am simțit obligat la o... re-vedere, într-atât de năstrușnic, bogat în articulații, semnificații, ghidușii, volute meta- și extra-textuale e această producție teatrală, aproape imposibil de povestit.
  Dante Alighieri, ”poetul național” Cezar Bolliac, soldați în căutarea unui ”câne”-trădător, ”românul” Lazăr Wolf, amante, o soră medicală cu barbă și mustăți, vestale spălătoare de cămăși, spioni, spectatori de cinema, popor; scene erotice, procese judiciare, execuții și morți accidentale, dansuri și songuri; pledoarii, teorii, nebunii; căldări de tocană, cazane de rufe, sucuri de roșii, fețe de masă
  Citeste tot pe Revista Tribuna - pg.33
• Dante, Bolliac, războiul şi-o chichiţă de Miruna Runcan sursa: Art Act Magazine
  Trebuie să mărturisesc că am căutat în disperare versurile din Bolliac, devenite refren de identificare în Florenţa sunt eu. Nişte versuri de amor, de-o ingenuă stupiditate: le-am găsit, citate de Titu Maiorescu la 1874, în celebrisima Cercetare critică asupra poeziei româneşti. O citare care l-a fixat pe bietul paşoptist, pe vecie, în pioneze, la gazeta de perete a viitorimii, ca exemplu de gogomănie diminutivală care distruge orice atmosferă erotică. Cum textul lui Gellu Naum şi Jules Perahim, scris, se zice, într-o joacă de vacanţe, în anii 50, nu face nicio referire la versurile cu pricina („Ţii tu minte, oară, noaptea de la moară,/ Gramadă-n droschiţă, când eu pe chichiţă/ Ţineam mâna ta?”[1]) nu m-am putut împiedica să mă-ntreb ce pricină i-a-ndemnat pe cei doi amici să-i caute nod în papură bietului poet uitat... Şi-apoi, ce pricină l-a-ndemnat pe Dabija să introducă ruşinoasa strofă?
  La prima întrebare, scenariul e, cred,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Gellu Naum şi Jules Perahim în premieră naţională la Cluj de Radu Constantinescu sursa: Ziarul Financiar
  Ultima premieră a acestei stagiuni a fost prezentată sâmbătă, 25 iunie, pe scena Teatrului Naţional din Cluj Napoca. O premieră cu totul specială, aducând în faţa publicului un text care vede pentru prima dată lumina rampei. Este vorba de piesa Florenţa sunt eu, scrisă "la patru mâini" de doi buni prieteni, ambii reprezentanţi de seamă ai suprarealismului românesc: Gellu Naum şi Jules Perahim. Primele replici au fost aşternute pe hârtie în 1956, pe când cei doi se aflau la Costineşti, textul fiind continuat şi terminat doi ani mai târziu, la Sighişoara. Piesa a rămas în sertar până în 2004 când a fost publicată în Athanor (Caietele Fundaţiei Gellu Naum). Cronologic, Florenţa sunt eu este cel de al doilea text dramatic al lui Gellu Naum, după Exact în acelaşi timp, scris între 1942 şi 1945.
  Piesa e construită pe permanentul joc dintre realitate şi ficţiune, dintre prezent şi trecutul care-l invadează cu fantasme. Personajele îşi
  Citeste tot pe Ziarul Financiar
• Dante şi-a noastră naţiune/Se împacă de minune sau Florenţa sunt eu de Paul Boca sursa: Art Act Magazine
  Într-una dintre acele seri care se dovedeşte până la urmă a nu fi ca toate celelalte, Sandu cel Viteaz şi-a luat Dragoşul şi Ada şi a pus de-un party suprarealist pe acordurile orchestrei Gellu-Jules. Invitaţi au mai fost: Ionuţ, Cristian, Ramona, Adrian, Cătălin, Romina, Irina, Patricia, Anca, Miron, Angelica. S-au cheltuit: scaune (maxim admis), cămăşi (număr asupra căruia nu cutez să-mi arunc gândul), becuri stradale (ohoho), uşă înaltă rotativă cu vitraliu model „Izgonirea din Rai” (una bucată). Dacă vă întrebaţi cine-i Sandu, cine-i Ada, eu am să vă răspund „Sandu-i Dragoş, Ada-i Sandu!”
  Acum, că am restabilit (dez)echilibrul de forţe şi că am reeditat, pe cât se poate, atmosfera din Sala Mare a Naţionalului clujean din seara cu pricina, mărturisesc că nu vorbesc, totuşi, despre o petrecere oarecare, ci despre noul spectacol al lui Alexandru Dabija, Florenţa sunt eu, după un text de Gellu Naum şi Jules Perahim.
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Final de stagiune à la Dabija de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Non sequitur
  Din cu totul alt registru provine piesa Florența sunt eu, scrisă mai în glumă, mai în serios, de către scriitorul Gellu Naum și artistul Jules Perahim (într-o vacanță de vară, în 1956). Exercițiu suprarealist (cu un decart față de mișcarea de suprarealism franceză, dat fiind că Naum s-a întors de la studiile făcute la Paris abia în 1940), Florența... deschide în același timp diferite direcții de interpretare, punând în dificultate publicul, spre binele acestuia.
  Alexandru Dabija accentuează câteva idei identificate în text pentru a spori sursele de comic: confuzia dintre Cezar Bolliac și Lazăr Wolf (Cătălin Herlo, Ionuț Caras), caraghioasa apariție a poetului Dante (Cristian Grosu), numit și Danteluță de către iubita lui Beatrice (Irina Wintze, Ramona Dumitrean, Romina Merei, Anca Hanu, Angelica Nicoară, Patricia Boaru – interpretează la unison sau pe rând toate rolurile feminine) și, nu în ultimul rând, tratamentul
  Citeste tot pe Art Act Magazine