A doua premieră a stagiunii curente a Naționalului ieșean mi-a întărit convingerea că spectacolul în regia lui Gábor Tompa nu a fost o alegere fericită pentru momentul deschiderii și că publicul ieșean reacționează foarte bine atunci când regăsește pe scenă, în fața lui, o propunere regizorală consistentă și echilibru între fiorul dramei autentic umane și jocul bun al actorilor.
Mihaela Arsenescu Werner face un nou rol extraordinar, în continuarea celor din Harold și Maude sau Fluturii sunt liberi, dar suficient de departe de fiecare dintre ele pentru ca publicul să nu aibă impresia unei reluări facile, fără nuanțe. De data aceasta, textul lui Aldo Nicolaj reprezintă punctul de plecare pentru configurarea unui personaj complex, care trăiește drama imposibilității de a ieși din propriile iluzii. Eda e captiva imaginilor succesive pe care le-a creat despre sine, a lumii pe care a inventat-o. Să născocești amintiri care nu există,
Citeste tot pe
Art Act Magazine
