editeaza

• 1
• 2

• Jocurile foamei de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Regizorii Ana Mărgineanu, Radu Apostol şi dramaturgul Peca Ştefan au lucrat împreună în spaţii şi formule de producţie diverse. Printre altele, Mărgineanu şi Peca sînt autorii proiectului „Despre România, numai de bine“, o serie de spectacole care scanează realitatea provinciei (Poveşti adevărate complet inventate despre Baia Mare, Cinci minute miraculoase la Piatra Neamţ, Tîrgovişte de jucărie, Sfîntul din Sfîntu Gheorghe). Radu Apostol li s-a alăturat într-un alt proiect, In­side, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Cel mai recent spectacol al celor trei creatori, Foamea noastră cea de toate zilele, funcţionează ca un joc în care sînt chestionate probleme sociale şi artistice. Preferinţa artiştilor pentru folosirea jocurilor ţine nu numai de dinamizarea show-ului, ci şi de accesibilizarea subiectelor care ies astfel din sfera teoretică.
  Foamea… este un show-cină în care 40 de spectatori participă la un traseu performativ
  Citeste tot pe Dilema veche
• Falsul documentar și experimentul realităţii de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Să începem prin a dăuna extazului inaugural (care probabil nu ţine de strategia de marketing, absent fiind, am impresia, din materialele de promovare a producţiei, dar este foarte prezent în reflectările ei de pe internet): nu, Foamea noastră cea de toate zilele nu este primul spectacol-cină din istoria teatrului românesc, măcar şi pentru faptul că, nu în negura istoriei, ci acum abia nouă ani (în 2006), doi regizori foarte tineri, Ioana Păun şi David Schwartz, făceau în Grădina Capitol din Bucureşti Let’s Food, un performance-masă teatral participativ avînd în centru tema hranei şi a obsesiilor culinare. Altfel spus, un spectacol care nu doar folosea acelaşi tip de dispozitiv-convenţie, ci o făcea şi într-o abordare tematică similară. Şi nu că aş avea ceva împotriva „revoluţionării conceptuale“ a teatrului românesc, însă mai interesant mi s-ar părea depăşirea fascinaţiei experienţiale directe, conform căreia orice ni se
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Cina noastră cea de toate serile de Alina Vîlcan sursa: Ziarul Metropolis
  Imaginaţi-vă o cină cât un spectacol de teatru, imaginaţi-vă o seară în care, aşezaţi la patru mese lungi, oamenii intră într-o poveste despre care până atunci nu ştiuseră nimic. Acela e un joc şi e, în acelaşi timp, o istorie, iar aceasta nu este cronica unui spectacol, ci cronica unei întâmplări nu tocmai obişnuite.
  „Foamea noastră cea de toate zilele” este, însă, un spectacol de teatru, primul de la noi de acest tip, un spectacol după un text de Peca Ștefan, în regia Anei Mărgineanu și a lui Radu Apostol, un spectacol-cină și un spectacol documentar pe care l-am văzut nu de mult la Centrul de Teatru Educațional Replika, din strada Lânăriei nr. 93, cartierul Tineretului.
  În curtea micului teatru din strada Lânăriei, la lăsarea serii, eram mai ales tineri, actorii ne împărțeau pe grupuri și fiecare dintre cei patru protagoniști își introducea în poveste micul grup și fiecare grup număra în jur de zece oameni;
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis