editeaza

• 1
• 2
• 3

• Cehov, absurdul, gogolianul de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Un scenariu dramatic a cărui piesă de bază este Povestea unui necunoscut, scenariu în a cărui gramatică se mai amestecă fragmente din alte câteva proze scurte ale lui Cehov precum Soția, La Conac, Trei ani, Împărțirea femeiască, Ariadna, reprezintă fundamentul spectacolului intitulat Fugarii. De relativ puțină vreme intrat în repertoriul Teatrului Odeon și care a făcut parte din oferta de reprezentații a celei de-a XXIV-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru Clasic de la Arad.
  Fugarii mi se pare un spectacol bizar din cel puțin două puncte de vedere. În primul rând prin faptul că, atât prin scenariu, cât și prin regie, Alexandru Dabija aduce noi argumente în favoarea ideii că Anton Pavlovici trebuie considerat drept unul dintre marii precursori ai absurdului. Dacă până la acest spectacol, statutul de părinte al absurdului îi era acordat lui Cehov grație capodoperelor sale din teatru (Pescărușul, Unchiul Vanea, Trei surori,
  Citeste tot pe Yorick
• Alexandru Dabija şi contemporaneizarea clasicilor de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Preocupat de modul în care textele pot supravieţui timpului – basme, dramaturgie clasică şi modernă –, regizorul Alexandru Dabija se află de ceva vreme într-o continuă recalibrare a literaturii. Ajustarea textelor în spectacolele sale vizează o schimbare de paradigmă, atît prin recitirea temelor astfel încît să devină contemporane (în Viforul, cu premieră la TNB în primăvara 2018, corupţia şi nevolnicia Puterii erau de o veritabilă actualitate), cît şi prin înnoirea limbajului şi a structurii dramaturgice (tot în Viforul, adăugarea unor inserturi din alte texte amplifica viziunea asupra epocii şi transforma constructul dramaturgic, dintr-unul desuet, într-unul postmodern). Aşa a făcut cu seria de spectacole Caragiale, autor pe care s-a încăpă­ţînat să îl lectureze în afara codului deja instituit (în special de spectacolele lui Liviu Ciulei: o comedie sănătoasă, cu tuşe de absurd şi tragic). La Dabija, Caragiale este eminamente absurd
  Citeste tot pe Dilema veche
• În mirajul farsei şi al deşertăciunii de Răzvana Niţă sursa: razvananita.wordpress.com
  Se joacă şubah, se bea absint, se citează din Turgheniev şi din filosofi quasi necunoscuţi, se discută despre iubire, rostul femeii şi al familiei, se întreţine la foc mic un soi de iluzie. Ca de obicei în Cehov, se flecăreşte mult, se teoretizează cu patimă şi se cultivă exaltarea şi patetismul.
  „În mişcarea ei regresivă, femeia caută să atragă şi pe bărbat şi stânjeneşte înaintarea lui spre progres”, spune Kukuşkin. Desigur, o altă fantasmă inspiratoare: progresul. O societate împărţită în cluburi şi obsedată de progres, dar care – paradoxal – nu întreprinde nimic cu adevărat, face aderenţă exclusiv la o cumplită şi constantă plictiseală, un dolce far niente. De aici şi „Partirà, la nave partirà / Dove arriverà, questo non si sa”. Versurile melodiei lui Sergio Endrigo continuă „Sarà come l’Arca di Noè / Il cane, il gatto, io e te”. Dacă tot e să fie potop, măcar să-l facem vesel.
  Un carusel hilar de
  Citeste tot pe razvananita.wordpress.com
• MULT EFORT PENTRU ... NIMIC de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  “Fugarii” este un spectacol cu precizarea “după A.P.Cehov” în traducerea lui Anda Boldur. Acest “după” indică de fapt, o adaptare, un fel de “scenariu”, “după” nuvelele și povestirile celebrului dramaturg Cehov, realizată de regizorul Alexandru Dabija în colaborare cu actorii distribuiți, cum mărturisește într-un interviu, chiar regizorul.
  Alexandru Dabija în calitate de scenarist și regizor, vrea să inventeze un altfel de teatru, original și continuă acum și în “Fugarii”, linia expresiei teatrale din “Viforul”, spectacolul Naționalului bucureștean, comentat pe acest blog; în “Viforul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, completa piesa, cu texte de Dimitrie Cantemir, Ion Neculce și “Fiziologul” (carte populară), în “Fugarii” regizorul folosește doar, proza lui Cehov. Pornește ca schelet al “scenariului” său, cu nuvela “Povestea unui necunoscut” din care preia masiv și completează cu discuții,
  Citeste tot pe Spectator