editeaza

• 1
• 2
• 3

• Spectacolul TNB “Furtuna” s-a jucat la Beijing cu casa închisă de Petre Ivan sursa: Ziarul Metropolis
  eatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti a participat, cu trei reprezentanţii ale spectacolului Furtuna de William Shakespeare, la Festivalul Internaţional de Teatru organizat deTeatrul Arta Poporului din Beijing (TAPB). Această companie de teatru, fondată în 1952, a pus în scenă, de la înfiinţarea sa, peste 300 de spectacole în diverse stiluri, de la teme clasice chineze până la adaptări după Molière.
  Festivalul internațional pe care îl organizează de opt ediții a devenit un brand cultural al Chinei, prin participarea a numeroase trupe de teatru naționale şi internaționale.
  La actuala ediţie, pe lângă Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București, care a reprezentat România, au mai fost invitate trupe din Polonia, Rusia, Lituania, Franța și din China.
  Turneul Naționalului bucureștean la Beijing a reprezentat o uriașă provocare atât pentru distribuția română, cât și pentru publicul chinez, cu referințe culturale atât de
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• „Furtuna”. Sau lumea rescrisă cu cerneala visului de Andreea Nanu sursa: Ziarul Metropolis
  „Furtuna” sau „Fortuna”. Ilustraţia muzicală (fragmentul din Carmina Burana de Carl Orff) mi-a dat o posibilă cheie de lectură a piesei lui Shakespeare, ultima cu care dramaturgul se retrage din Teatru, poate doar pentru a pătrunde mai adânc în inima lui.
  „Luați-i cărțile, acolo e puterea lui.” (Caliban)
  Tocmai fiindcă s-a bucurat de-a lungul timpului de numeroase lecturi regizorale, Furtuna nu va fi niciodată aceeași. De la comedie romantică la testament literar-teatral, această piesă rămâne, prin tematică și prin trimiteri, un „scenariu” actual, modern, ramificat în sensuri și posibilități de expresie artistică. Regizorul Alexander Morfov a făcut din Furtuna montată la Teatrul Național o pagină de poveste, un basm în care exaltă feericul și fantasticul. Logica piesei este una destul de simplă, asemănându-se în linii mare cu A douăsprezecea noapte. Uzurparea și exilul. Naufragiul anunțat. Călătoria spre o insulă
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• „Furtuna” lui Alexander Morfov a cucerit Grecia la International Forest Festival de Florin Ghioca sursa: Adevărul
  Spectacolul Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, „Furtuna” de William Shakespeare, în regia lui Alexander Morfov, a cucerit publicul la prima ediţie internaţională a Festivalului de Teatru în aer liber de la Salonic, Forest Festival NTNG.
  Cele două reprezentaţii ale TNB (5 şi 6 iulie 2017), care s-au desfăşurat la Dassous Theatre (Forest Theatre), un amfiteatru impresionant, aflat pe culmea unui deal şi în apropierea mării, au fost primite cu aplauze şi ovaţii de către greci, mulţi dintre aceştia declarând că spectacolul regizat de Alexander Morfov le-a depăşit aşteptările. Participarea la acest festival a avut loc într-o companie selectă, alături de trupa românească figurând pe afişul evenimentului spectacole de succes din Polonia, Slovacia, Spania, Israel. „Cred că a fost unul dintre cele mai semnificative turnee ale Teatrului Naţional de-a lungul istoriei recente a acestui teatru. Au fost două seri magice,
  Citeste tot pe Adevărul
• Să ne bucurăm de Furtună de Ana-Maria Nistor sursa: Luceafărul
  Am intrat în sală. Cu aşteptări, cu dorinţe, cu pretenţii şi curiozităţi. După trei ore nu mi-a mai păsat de nimic din toate câte ştiam despre Furtuna lui Shakespeare; eram un spectator încântat. Regizorul Alexander Morfov m-a convins că se poate face entertainment de calitate dintr-un text considerat de mulţi sacrosanct. Iar dacă magia funcţionează şi pentru un sceptic, sunt sigură că marele public va fi la fel de cucerit.
  Spectaculozitatea acestei montări de la Teatrul Naţional Bucureşti este frapantă. Eşti perpetuu surprins, ritmul e susţinut şi alternat cât să capteze atenţia, iar auzul şi văzul sunt stimulate constant. De cum intri în sală, începi să observi detaliile decorului semnat de Nikola Toromanov. O scenă-corabie, cu catarge, trape, hublouri şi parâme, o punte la înălţime şi obiecte plasate ca într-un mistery game în care trebuie să le descoperi unul câte unul. Acest decor-personaj prinde viaţă şi respiră laolaltă cu
  Citeste tot pe Luceafărul
• Cronici de 5 rînduri: Teoria relativităţii extinse la Shakespeare - Furtuna la FNT, 2014 de Oana Cristea Grigorescu sursa: Agenda LiterNet
  E=mc2 spune teoria relativităţii restrânse, iar Prospero e Einstein, cel care experimentează limitele teoriei în teatru. Pe jumătatea de corabie-insulă ce avansează spre public, energia pe care o degajă actorii e direct proporţională cu ritmul si numărul spiritelor conduse de Ariel. Miracolul insulei vrăjite, însă, e unul tehnic şi mai puţin metafizic, iar efectele teoriei relativităţii extinse sunt răsturnate: spaţiul se contractă şi timpul se dilată pentru spectatorul care vrea ceva mai mult decât divertisment. E drept, divertisment onest, dar totuşi, doar divertisment. (Furtuna, r Alexander Morfov, TNB)
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Prospero-Caramitru şi generaţia Apocalipsei de Ludmila Patlanjoglu sursa: Cotidianul
  S-a încheiat o stagiune bogată, diversă, cu momente de normalitate şi anormalitate, cu evenimente care vor marca premierele din toamnă şi stagiunile care vor urma. În această suită, o producţie de relief a fost „Furtuna” de la Teatrul Naţional din Bucureşti.
  O opţiune repertorială care celebrează un jubileu: 450 ani de la naşterea lui Shakespeare. Alegerea inspirată a avut şi toate „ingredientele” unei reuşite. Ion Caramitru este un actor cu vocaţie shakespeariană. A debutat la Casandra cu „Hamlet”, punându-şi amprenta, în lunga sa carieră, asupra unor roluri: Romeo, în „Romeo şi Julieta”, regia Vlad Mugur, Ferdinand în „Furtuna”, regia Liviu Ciulei, Feste în „A douăsprezecea noapte”, în viziunea lui Aureliu Manea, antologicul „Hamlet”, sub bagheta regizorală a lui Alexandru Tocilescu, care l-a propulsat în topul celor mai buni zece interpreţi ai celebrului personaj de-a lungul timpului, în lume.
  Cu Shakespeare,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Prospero și spiridușii în blugi de Doina Papp sursa: Revista 22
  În drumul de la feerie la poveste filosofică, de la text la spectacol, Furtuna montată de Alexander Morfov la TNB e încă o dovadă a prodigiozității de substanță a capodoperei shakespeariene de la care fiecare creator așteaptă răspunsuri în chestiuni fundamentale.
  „Clasicul“ Alexander Morfov, directorul Tea­trului Național „Ivan Vazov“ din So­fia, recomandat astfel de excelentul spec­tacol Vizita de la TNB și de un alt spec­ta­col al său, Exilații, pre­zen­tat în turneu la Bu­cu­rești cu ani în urmă, sur­prinde cu noua sa montare de la Naționalul din Bu­cu­rești, după Furtuna de Sha­kes­peare. Modernitatea gân­dirii sale teatrale, doar în­trezărită în citatul spec­ta­col după piesa lui Frederich Dürrenmatt, sare acum di­rect în postmodernism, în ton cu spiritul vremii, dominată firesc fi­ind de acest mixt stilistic din care, fie vor­ba, tot așteptăm să se decanteze ceva nou. Ca atare, spectacolul său are,
  Citeste tot pe Revista 22
• Cioburi strălucitoare, sticle mate de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Furtuna e cel de pe urmă text finalizat de Shakespeare şi probabil cel mai complex dintre toate. În fiecare dintre scrierile dramaturgice ale marelui brit, sunt de găsit porţiuni comice, zone onirice, elemente tragice, personaje regale, destine anonime, duhuri ale imaginaţiei, umbre ale trecutului, confruntări sângeroase, iubiri absolute, insule de puritate, oceane de mizerie. Şi totuşi, fiecare dintre cele 37 de piese ale sale poate fi încadrată în definiţia unui gen. Vorbim de comediile lui Shakespeare, de tragediile sale, de dramele sale istorice, chiar de comediile sale tragice.
  Singură Furtuna pare a scăpa oricărei încercări de etichetare. Ea este, îndeobşte, numită comedie, lipsa sângelui, finalul aparent fericit, numeroasele momente de comic de situaţie, marea împăcare dintre foştii duşmani, eliberarea duhurilor si a sclavilor sunt cu toatele elemente care duc spre o concluzie senin-zâmbitoare. Şi totuşi, textul acesta de o poezie şi o
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Pe insula magiei domină legile imaginaţiei de Maria Sârbu sursa: Jurnalul
  Un spectacol viu, în care abundă talentul, vigoarea, muzica, mişcarea, a intrat în repertoriul Teatrului Naţional Bucureşti: “Furtuna”, în viziunea lui Alexander Morfof, după piesa omonimă a lui Shakespeare. Durează trei ore, dar lumea nu pleacă la aplauze, din plictiseală, căci e prea captivant. Sala Studio, care poate fi transformată fără probleme în stil elisabetan, i-a dat posibilitate creatorului să-şi pună în aplicare fantezia, pe care, probabil, şi-a dezvoltat-o în această variantă bucureşteană, dat fiind că a mai pus în scenă piesa respectivă, atât acasă, în Bulgaria, cât şi la Sankt Petersburg. De notat că montarea de la Teatrul “Komissarjevskaia” din oraşul de pe Neva, cu premiera în stagiunea 1998-1999, şi care a obţinut în 2000 cea mai înaltă distincţie în artele spectacolului din Rusia, Premiul “Masca de Aur” pentru scenografie (Emil Kapeliuş), se joacă şi în prezent cu mare succes.
  Inovaţiile regizorului
  Citeste tot pe Jurnalul
• „Furtuna”, un castel de nisip… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  „Furtuna” lui Shakespeare e unul dintre textele cele mai „periculoase” ale dramaturgiei universale: îl trădează destul de repede pe regizorul care se apucă să îl pună în scenă, dacă nu are o idee foarte clară despre ceea ce vrea să construiască. Desigur, pe de altă parte, este unul dintre textele cele mai ofertante: infinit în sensuri și în posibilități. E spectaculos. E o poveste care nu dă greș, e perfect exploatabil cu mijloacele tehnologiei moderne și poate fi o mega-producție de succes. Oferă partituri excelente actorilor. Iar publicul mai greu să plece nesatisfăcut de la un spectacol pe această piesă, mai ales când ea e pusă în scenă la Teatrul Național București și când distribuția e alcătuită din vedete.
  Montarea lui Alexander Morfov, care a avut de curând premiera la TNB, oscilează între aceste linii și margini… Și-a propus să fie o montare captivantă, seducătoare și felul cum este construit spațiul o ajută din
  Citeste tot pe Yorick
• Să ne bucurăm de furtună! de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Am intrat în sală. Cu aşteptări, cu dorinţe, cu pretenţii şi curiozităţi. După trei ore nu mi-a mai păsat de nimic din toate câte ştiam despre „Furtuna” lui Shakespeare; eram un spectator încântat. Regizorul Alexander Morfov m-a convins că se poate face entertainment de calitate dintr-un text considerat de mulţi sacrosanct. Iar dacă magia funcţionează şi pentru un sceptic, sunt sigură că marele public va fi la fel de cucerit.
  Spectaculozitatea acestei montări de la Teatrul Naţional Bucureşti este frapantă. Esţi perpetuu surprins, ritmul e susţinut şi alternat cât să capteze atenţia, iar auzul şi văzul sunt stimulate constant. De cum intri în sală începi să observi detaliile decorului semnat de Nikola Toromanov. O scenă-corabie, cu catarge, trape, hublouri şi parâme, o punte la înălţime şi obiecte plasate ca într-un mistery game în care trebuie să le descoperi unul câte unul. Acest decor-personaj prinde viaţă şi respiră
  Citeste tot pe Yorick
• Sub vraja teatrului – Codul PINo de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  În lucrarea sa fundamentală "Shakespeare contemporanul nostru", Jan Kott definea "Furtuna" drept "o mare tragedie renascentistă a iluziilor pierdute". În bună măsură afirmaţia este incontestabilă.
  Epoca în care marele dramaturg englez a scris este cea a Renaşterii, în care omul (măsură a tuturor lucrurilor) încerca să se autodepăşească, să-şi anuleze limitele valorizând lumea: visa să zboare, descoperea insule, îndrăznea. Vorbim de era creativităţii şi a imaginaţiei, perioada cuceririlor de tot felul şi a eternei obsesii – alchimia, formula tinereţii veşnice, dorinţa de a stăpâni timpul prin supunerea morţii, ultimul prag în calea libertăţii absolute.
  Spectacolul lui Alexander Morfov exploatează la maximum textul shakesperian propunându-ne trei paliere fundamentale: Lumea ca teatru, Fenomentul dezvrăjirii echivalent cu întoarcerea la sine şi asumarea sfârşitului şi „Teatrul în teatru” adică experimentul naşterii vieţii aici
  Citeste tot pe Port.ro
• “Furtuna”, în premieră de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  Alexander Morfov revine la Naţionalul bucureştean cu o nouă provocare: “Furtuna”, după William Shakespeare.
  Piesă romantică, scrisă la 1611, comedia “Furtuna” este o adevărată piatră de încercare pentru creatorii de teatru, montată rar şi de obicei de mari personalităţi.
  Pentru regizorul bulgar Alexander Morfov, întâlnirea cu această piesă a fost de la început, în 1996, când a avut premiera la Naţionalul din Sofia, un succes. Patru ani mai târziu i-a adus recunoaşterea şi la Sankt-Petersburg, unde spectacolul de la Teatrul „V.F.Komissarjevskaia” a fost recompensat cu prestigiosul premiu rusesc „Masca de aur”.
  Versiunea pentru scena românească, de la Sala Studio, într-o formulă de sală de tip elisabetan, beneficiază de decorurile concepute de colaboratorul regizorului, bulgarul Nikola Toromanov (Premiul UNITER, în 2012, pentru scenografia spectacolului „Vizita bătrânei doamne”).
  Alexander Morfov este unul dintre cei mai
  Citeste tot pe Cotidianul
• Furtuna, la TNB – o nouă provocare marca Alexander Morfov de Petre Ivan sursa: Ziarul Metropolis
  Piesă romantică, scrisă la 1611, comedia Furtuna este o adevărată piatră de încercare pentru creatorii de teatru, montată rar şi de obicei de mari personalităţi. Pentru regizorul bulgar Alexander Morfov, întâlnirea cu această piesă a fost de la început un succes -1996, premieră la Naţionalul din Sofia, iar patru ani mai târziu i-a adus recunoaşterea şi la Sankt Petersburg, unde spectacolul de la Teatrul „V.F.Komissarjevskaia” a fost recompensat cu prestigiosul premiu rusesc „Masca de aur”. Cum va arăta versiunea pentru scena românească vom vedea în curând, la Sala Studio, într-o formulă de sală de tip elisabetan, în decorurile concepute de colaboratorul regizorului, bulgarul Nikola Toromanov (premiul UNITER, în 2012, pentru scenografia spectacolului „Vizita bătrânei doamne”). Alexander Morfov este unul dintre cei mai apreciaţi regizori ai scenei bulgare contemporane, premiat în ţara natală şi peste graniţe, cu spectacole văzute în
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Cealaltă furtună de Andrei Crăciun sursa: Ziarul Metropolis
  Și s-a făcut mai şi Shakespeare a împlinit 450 de ani din eternitate şi s-a făcut “Furtuna” la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti.
  Se prea poate să fi fost în secolul al XVII-lea sau în zilele noastre sau altădaată, dar nu înainte de descoperirea Americii. Marea și iluziile realist dar curat construite cuceresc inima și mintea noastră, atunci și acum, în Sankt Petersburg sau la Odessa, în Bagdad sau la București. Este un machiavellism în spirit iar nu ca virtu(te) în aceste exerciții, democratice am spune deși cuvântul suportă obiecții de formă. În fond, natura umană nu se schimbă, iar Shakespeare este printre primii care se inserează în istoria universală cu acest mobil. Și a facut-o mult mai bine decât mai marii zilelor acestea. Drept dovadă stă și piesa “Furtuna” în jurul căreia interpretările continuă să nască interpretări, într-o continuitate temporală. După ce a fost distinsă cu premiul „Masca de aur”
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• „Furtuna“ lui Ion Caramitru: „Totul va pieri“ de Simona Chițan sursa: Adevărul
  În spectacolul „Furtuna“, după Shakespeare, jucat în premieră de presă în această săptămână (miercuri şi joi), la Teatrul Naţional Bucureşti (TNB), Ion Caramitru, în rolul lui Prospero, face previziuni apocaliptice.
  După ce i-a interpretat pe toţi marii eroi ai lui William Shakespeare (Romeo, Hamlet, Eduard al III-lea sau Macbeth), actorul Ion Caramitru ridică acum mănuşa lui Prospero, în spectacolul „Furtuna“ de la Teatrul Naţional din Bucureşti. Piesa romantică, scrisă la 1611, este considerată testamentul literar al lui Shakespeare, Prospero fiind unul din cele mai complexe personaje din dramaturgia shakespeariană. Spectacolul, regizat de bulgarul Alexander Morfov, cu Ion Caramitru (72 de ani) în rolul principal, se va juca, în premieră de presă, miercuri şi joi, de la 19.30, la Sala Studio, a Teatrului Naţional „I.L.Caragiale“ din Bucureşti.
  Capodopera lui Ciulei Actorul se află la cel de-al treilea rol shakespearian pe scena
  Citeste tot pe Adevărul