editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10

• Spectator la București. FNT 2011 de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna -pg.33
  Nu mai puțin inventiv, ludic și hermeneut se dovedește Victor Ioan Frunză în Furtuna, spectacol realizat la Centrul Cultural pentru UNESCO ”Nicolae Bălcescu” din București. O montare ”minimalistă” am putea spune, dacă ținem cont de spațiul de joc, abia un colț al sălii de spectacole, și de faptul că cei patru actori interpretează 15 personaje. Acest ”reducționism” nu sărăcește însă miezul splendidului text shakespearian, dimpotrivă, potențează dinamica intrigii. În această versiune, Furtuna este ostentativ un vis teatral, într-atât de impetuos și ”abural” - după un termen al lui G. Călinescu - se derulează, sub semnul replicii shakespeariene ”suntem siliți să locuim pe-o insulă de somn”.
  Spațiul de joc configurează complet și complex atât poetica scenografică a Adrianei Grand, cât și pe cea regizorală a lui Victor Ioan Frunză. Oglindatablou în care e proiectat naufragiul navei, radioul în carcasa goală a căruia e o
  Citeste tot pe Revista Tribuna -pg.33
• Jocul de-a Shakespeare de Alina Epîngeac sursa: BeWhere
  "Furtuna" este testamentul lui Shakespeare. E o piesă cifrată, ocultă, complicata şi e mai bună decât Hamlet. Aşa se vorbeşte despre ea. Reverenţios şi cu respect. Şi dacă, de fapt, e o comedie?
  Victor Ioan Frunză a avut curajul să opereze aceste schimbări. Împreună cu Adriana Grant a luat patru actori tineri şi talentaţi, s-au dus într-un spaţiu care la prima vedere pare neîncăpător şi impropriu pentru aşa o capodoperă – Centrul Cultural "Nicolae Bălcescu" – şi tot jucându-se cu textul lui Shakespeare a ieşit un spectacolul imprevizbil.
  Citeste tot pe BeWhere
• Azi vine „Furtuna“ în Club Control de Dan Boicea sursa: Adevărul
  Cafeneaua critică, proiect de dezbateri culturale pe teme de actualitate, iniţiat de Ion Bogdan Lefter, combină teatrul neconvenţional cu dezbaterea academică.
  „Furtuna“ după William Shakespeare, producţie a Centrului Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“ din Bucureşti, este un spectacol montat de Victor Ioan Frunză, regizor nominalizat anul trecut la Gala Premiilor Uniunii Teatrale din România (UNITER), la categoria „cel mai bun regizor“. „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi“, tot în regia lui Victor Ioan Frunză, producţie a Teatrului Maghiar „Csiky Gergely“ din Timişoara a fost câştigătorul categoriei „Cel maibun spectacol“, la Gala UNITER, anul trecut. Regizorul nu s-a speriat nici de data aceasta de spaţiul restrâns, incomod şi impropriu pentru teatru, şi a căutat formule salvatoare, prin care să-i ofere publicului un spectacol în acord cu pretenţiile lui la originalitate. De data aceasta, după 36 de repetiţii,
  Citeste tot pe Adevărul
• “Furtuna” – “making of” la Cafeneaua critică de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Cafeneaua critică iniţiată de Ion Bogdan Lefter este un fenomen singular în lumea culturală a Bucureştiului în care exerciţiul dezbaterilor publice nu e foarte des practicat. După mai multe perindări, întâlnirile de la Cafeneaua critică se întâmplă acum la Club Control, din strada Academiei. Iar invitaţii ediţiei de săptămâna trecută, mai bine zis „invitatul” a fost un spectacol de teatru… Ieşind puţin din tipicul întâlnirilor, Ion Bogdan Lefter a invitat înaintea discuţiilor, însuşi „obiectul discuţiei”, spectacolul „Furtuna” pus în scenă de Victor Ioan Frunză la Centrul Cultural pentru Unesco „Nicolae Bălcescu” şi care a avut premiera în toamna trecută.
  Aşadar, în prima parte, spaţiul aparent impropriu a devenit potrivit pentru montarea lui Victor Ioan Frunză, iar cei patru actori – George Costin, Sorin Miron, Ioana Barbu şi Alexandru Ion – care interpretează toate rolurile din „Furtuna” au făcut o mică
  Citeste tot pe Yorick
• Prospero c’est lui de Ana-Maria Nistor sursa: Luceafărul de dimineață
  Se iau 4 actori, un regizor, un scenograf, se alege un text plin de istorie şi de prejudecăţi, apoi un spaţiu cu nume ingrat de Casă de cultură, se mixează bine în 36 de repetiţii şi se serveşte în 10 metri pătraţi de scenă, fierbinte, într-o oră şi jumătate. Gata. Restul e magie. Poftiţi la teatru.
  În variantă lungă şi mai puţin culinară, povestea sună cam aşa: Titlu - Furtuna sau cum se poate face artă şi într-un colţ de cameră. Legenda: citeşte „spectacolul lor”, adi că director de scenă + scenograf + actori, cu tot cu semnul egal. Nota bene: dacă privim prin ocheanul onestităţii, ar trebui scris câte un articol pentru fiecare om în parte; dacă privim prin Photoshop, ni se dă eroare şi rubrica îngheaţă la hotarele spaţiului tipografic. Aşa că se va recurge la un mic truc.
  Furtuna lui V.I. Frunză
  Dacă şopteşti la urechea unui om de teatru, mic sau mare, sintagma „testamentul lui Shakespeare”, vei observa câteva
  Citeste tot pe Luceafărul de dimineață
• „Furtuna” sau „Totul e posibil” de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Nu ştiu dacă cel mai potrivit motto pentru „Furtuna” lui Victor Ioan Frunză de la Centrul Cultural pentru Unesco „Nicolae Bălcescu” este, aşa cum e trecut în prezentări, una dintre devizele NASA „Totul e posibil! Imposibilul ia doar ceva mai mult timp”… Pentru că spectacolul este mai mult de-atât. E, poate, o poveste de „magie în sufragerie”, aşa cum scrie Adriana Grand în prezentarea din Caietul-program, dar e mai mult şi de-atât. E un joc ce lasă să se zărească, dincolo de cuvinte şi de gesturi, ca-n glumă, o fereastră către puterea dinlăuntru. Acea putere care te face să muţi munţii din loc.
  În fapt, o altă formă a lui „totul e posibil”, dar montarea lui Victor Ioan Frunză coboară până în acele adâncuri ale subconştientului uman despre care Harold Bloom scria că Shakespeare le-ar fi descoperit cu mult înaintea lui Freud. Aş spune că spectacolul „Furtuna” de la Centrul „Bălcescu” este materializarea scenică
  Citeste tot pe Yorick
• Performanță teatrală de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Suntem mereu bombardați cu tot felul de “experimente” teatrale stupide. Ultimele s-au petrecut și în Festivalul Național de Teatru, de curând expirat, comentat pe acest blog. “Furtuna” de Shakespeare , spectacol conceput de Victor Ioan Frunză, în scenografia Adrianei Grand, cu patru actori care interpretează 15 roluri, ar putea face pe mulți să își revizuiască pledoaria pentru ideea de “teatru modern”. Vizionând ”Furtuna”, sperăm că vor constata ce presupune cu adevărat originalitate, considerată de unii drept “modernitate”, și mai ales, ce presupune valoarea culturală exprimată într-un spectacol adresat, în special, receptării de către publicul tânăr, de generația “cool”.
  Având curajul marilor artiști, Victor Ioan Frunză și-a permis o versiune scenică după “Furtuna”, asistat de George Costin și Sorin Miron, actori implicați și în distribuție. Versiunea respectă sensurile majore ale scrierii bătrânului Will,
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu