editeaza

• 1
• 2

• Stagiunea bucureşteană, deschisă cu două piese despre spălarea creierelor de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  Lucian Giurchescu a fost vreme de 20 de ani directorul Teatrului de Comedie, iar acum s-a întors ca să monteze aici una din cele mai cunoscute piese ale lui Bertolt Brecht, „Galy Gay”. A mai montat-o în 1969, cu Mihai Pălădescu şi Mircea Albulescu în rolurile principale.
  E mai greu să descoperi talente noi – implică şi un risc crescut – decât să mizezi pe cele confirmate în trecut.
  Lucian Giurchescu a fost vreme de 20 de ani directorul Teatrului de Comedie, iar acum s-a întors ca să monteze aici una din cele mai cunoscute piese ale lui Bertolt Brecht, „Galy Gay” (Un om egal un om). A mai montat-o în 1969, cu Mihai Pălădescu şi Mircea Albulescu în rolurile principale, al doilea aflându-se în sală şi de această dată.
  Tot din 1969 datează şi traducerea şi adaptarea textului, numit atunci „Dispariţia lui Galy Gay” operată de regizor împreună cu Mihai Şeptilici. Nouăţile sunt actorii – un George Ivaşcu foarte dedicat rolului,
  Citeste tot pe Gândul
• Lucian Giurchescu revine la Teatrul de Comedie de Doina Papp sursa: Revista 22
  Fost director al Teatrului de Comedie si regizor de vaza intr-o perioada care a facut istorie in teatrul romanesc, Lucian Giurchescu revine periodic la "patria muma", cu pasiuni cu tot. Una dintre acestea este Berthold Brecht. In Romania cred ca a fost si a ramas cel mai important brechtolog, indragostit constant de piesele controversatului autor german. Chiar zilele acestea, intr-o discutie informala cu maestrul, dezbateam problema meritelor si vinovatiilor lui Brecht, un mit al teatrului din secolul XX minat de dileme. Una dintre acestea priveste paternitatea pieselor sale. In cazul lui Galy Gay, respectiv Un om egal un om, lucrurile sunt mai clare, fiind vorba de un coautoriat al Elizabethei Hauptmann. Mai e, fireste, si problema filosovietica a scriitorului german, plecat din Vest in Est pentru a apara principiile marxiste si pentru a intemeia, intre altele, celebrul Berliner Ensemble care i-a pus in aplicare teoria despre teatrul epic si etic. Pe scurt, portdrapelul teatrului
  Citeste tot pe Revista 22
• Un divertisment cu talc de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Vine la rampa cu un nou succes, Teatrul de Comedie, cu piesa lui Bertolt Brecht "Galy Gay", in regia maestrului Lucian Giurchescu, care in 1969, pe aceeasi scena, cu acelasi text, cucerea pretuirea publicului. Astazi, o noua generatie de actori, la loc de frunte fiind George Ivascu si Delia Nartea, da stralucire piesei si viziunii maestrului.
  Spectacolul este riguros condus regizoral, avand drept rezultat pentru marele public un divertisment de bun gust, cu talc subtil. Nu mai este cazul astazi sa invocam estetica lui Bertolt Brecht creata in prima jumatate a secolului trecut prin "teatrul epic" si "tehnica distantarii". In timp au fost asimilate aceste percepte si chiar imbogatite. Maestrul Lucian Giurchescu s-a specializat in spectacole brechtiene, montand numeroase piese, printre care si "Galy Gay". Stabilit de trei decenii in Danemarca, regizorul revine la teatrul sau de suflet, Teatrul de Comedie, pentru a prezenta din nou povestea lui Galy Gay intr-o noua distributie.
  Citeste tot pe România Liberă
• Intoarcerea lui Galy Gay de Dan Vasiliu sursa: Cronica Română
  Teatrul de Comedie, printr-o matura optiune repertoriala, a lansat in stagiunea actuala una dintre montarile sale cele mai necesare sub aspectul implicarii in actualitatea contemporana vie: anume demascarea razboiului ca factor de degradare umana si morala. Sub titlul “Un om egal un om”, Bertolt Brecht a scris in anul 1928, inspirat de literatura lui Kipling, un adevarat manifest indreptat impotriva militarismului inteles ca sistem. Influentat de Buchner si interesat totodata de viziunea lui Piscator asupra soldatului Svejk, Brecht a personificat in Galy Gay victima tipica a procesului de dezumanizare prin aliniere, masificare si inglobare fortata intr-o masina dedicata violentei, distructivului si derizoriului. Intr-un timp al pericolului terorist si al conflictelor armate de tot felul in care populatii intregi sunt dislocuite si oamenii sunt pe cale sa-si uite pana si numele, piesa lui Brecht constituie un avertisment binevenit si aici si acum.
  Intr-o tara din lumea a treia
  Citeste tot pe Cronica Română
• Galy Gay Redivivus de Octavian Sava sursa: Cronica Română
  A fost o vreme cand la noi si aiurea erau foarte la moda Bertold Brecht si conceptiile lui in legatura cu teatrul. In cronicile dramatice intalneai la tot pasul un cuvant care pentru vorbitorii de limbi de origine latina era aproape imposibil de pronuntat: Vermerdungseffekt. Prin traducere este vorba de “efectul de distantare” aplicat teatrului epic. Brecht insusi l-a sintetizat astfel: “Avantajul pe care il obtine teatrul epic din efectul de distantare fata de evenimentele trecute sau prezente este tocmai caracterul sau natural si terestru, umorul, refuzul de a pastra elementele pe care teatrul traditional le datoreaza unor epoci indepartate”.
  Autorul lui Galy Gay (nicio legatura cu intelesul anglo-saxon al cuvantului “gay”- homosexual) si-a petrecut tineretea intr-o Germanie ravasita de Primul Razboi Mondial, cand in Europa s-au nascut tot soiul de curente artistice, care se ridicau impotriva artei traditionale si, in fond, contra oranduirii sociale ce dusese la un
  Citeste tot pe Cronica Română
• Brecht, în dulcele stil clasic de Ana-Maria Nistor sursa: Time Out
  Giurchescu, “specialistul în Brecht” redivivus, după 40 de ani. Tot pe scena Comediei, cu un text pe care l-a montat şi în 1969. Dacă vreţi să vedeţi un Brecht ca la şcoală, mergeţi la Galy Gay.
  Mi-e teamă de “legendele vii ale teatrului românesc”. Aşteptarea spectatorului, în cazul unei montări “marca Ciulei” sau “marca Giurchescu” poate fi la fel de mare ca şi dezamăgirea. O manieră care, acum câteva zeci de ani, a ridicat săli în picioare şi a schimbat felul de a face /privi teatrul, acum poate fi un spectacol clasic sau, şi mai rău, prăfuit. Şi poţi pleca din sală cel puţin nedumerit de ce regizorul cutare a făcut istorie, de ce n-ai văzut ceva extraordinar care să-ţi persiste în minte multă vreme, aşa cum te aşteptai şi poţi uita în câteva zile Brecht-ul lui Giurchescu sau Hamlet-ul lui Ciulei. Însă ceva rămâne: regula, rigoarea, acel stil clasic de la care putem porni ca să ne bucurăm apoi de toate experimentele.
  Citeste tot pe Time Out