"Ce să fac afară? Afară nu-i cu mult mai bine decât aici înăuntru, dar aici înăuntru măcar ştiu ce e aia sus şi jos" (Hikikomori, Holger Schober, trad. Ciprian Marinescu)
Performance-ul-instalaţie, ajuns la Fabrica de Pensule (cu a şasea reprezentaţie) discută fenomenul social al "căderii" în starea-condiţia (ostracizată) de hikikomori, care înseamnă refuzul tinerilor japonezi de a mai lua parte la cele ce ar fi responsabilităţile / normele unei vieţi sociale, optând, în schimb, pentru perioade uneori de ani întregi, să se izoleze (într-o realitate "trucată").
Preferabilă pentru că este mai uşor de controlat, scufundarea în această i/realitate - jocuri video, chat-uri online ş.a. amplifică, evident, starea de inadecvare, diminuând abilităţile sociale, din moment ce exerciţiul de a fi "împreună cu..." este uitat.
Mixajul performativ cuprinde o instalaţie-reciclaj care formează "stalagmite din peturi"[1]; instalaţia Cristinei Milea ocupă
Citeste tot pe
Agenda LiterNet
