Dacă ar fi fost posibil, aş fi pus în pagină câteva fotografii şi aş fi scrisatât: Tăcere. Dar pentru că layout-ul nu o permite, dumneavoastră nu aveţi nicio vină, iar noi nu trebuie să confuzăm cititorul, o să vă explic de ce nu recomand acest spectacol decât, eventual, fanilor Teatrului Mic sau împătimiţilor după piese poliţiste.
Întâi de toate, textul nu e grozav şi-atunci e dificil să faci un spectacol mare pe o piesă mediocră. Un thriller cu morală şi puţină poezie (aşa cum îi şade bine reţetei complete) pe tema pedofiliei. Un procuror (Gheorghe Visu) anchetează un caz care, speră el, odată rezolvat şi dezvăluit făptaşul, va schimba lumea, oraşul, oamenii etc. Procurorul are, în mod obligatoriu, slăbiciunile, păcatele, frământările sale, precum şi o poveste preferată, cea a străinului din Hamelin care a reuşit să gonească toţi şobolanii din oraş cu sunetele vrăjite ale fluieraşului său.
Și iată şi partea
Citeste tot pe
Time Out