Acum si atunci
Despre absenta resorturilor dramatice in teatrul contemporan s-ar putea glosa, in momentul de fata, la nesfarsit. Disparitia categoriilor traditionale, care nasc genul dramatic, conflictul, relatia, personajul cu identitate bine construita, mai vechea vina tragica se completeaza acum cu impingerea actiunii dramatice mult in spatele unui hic et nunc, care, pana aproape de secolul acesta, era consubstantial actului scenic. Suna aproape tautologic mentiunea ca timpul scenic este, prin excelenta, un timp al prezentului: eroul vine acum, performeaza actiunea dramatica acum, incarca spectatorul de emotie acum, are impact asupra salii acum. Adica in momentul in care joaca. Exclus alte variante! Si totusi productiile ultimului deceniu dovedesc ca si aceasta regula (printre ultimele) de necontestat in teatru e pe cale sa apuna. Cel mai recent exemplu este spectacolul „Hamlet, album de familie“, montare a regizorului italian Claudio Collovà, facuta dupa texte de Shakespeare,
Citeste tot pe
Revista Cultura
