editeaza

• 1
• 2

• Subhamleţi de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  În sală, telefoane mobile ridicate deasupra capului, făcând poze, înregistrând filmuleţe, transmiţând Facebook Live. Pe scenă şi pe culoarele dintre staluri, fum, reflectoare, umbre, microfoane lipite de obraz, cortine transparente mişcându-se alert, replici ca la teatru, pasaje ca la hip-hop performance.
  Suntem în Sala Majestic a Teatrului Odeon din Bucureşti, la reprezentaţiile cu Hamlet ale Teatrului Naţional Mihai Eminescu din Timişoara, în toamna lui 2017. Mai întâi, în cadrul TEEN-FEST 2017, apoi în programul FESTin pe Bulevard 2017. Festivalurile teatrelor Excelsior şi, respectiv, Nottara, aduc în Capitală senzaţia din 2016 a Timişoarei: un Hamlet tradus şi remixat de unul dintre cei mai talentaţi-ireverenţioşi tineri dramaturgi români, Peca Ştefan, convertit, parţial, la hip-hop de unul dintre cei mai hiper-dotaţi-cutezători tineri muzicieni români, Marius Andrei Alexe (aka MC Bean / Subcarpaţi), aşezat pe scenă (mare, de 600 de locuri,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Cronica lui Călin: Hamlet. O mecanică a stărilor… de Călin Ciobotari sursa: Jurnalvirtual.ro
  Trec printr-o periodă în care încerc să-mi definesc atitudinea criticului de teatru față de spectacol. Cum să vorbești despre un spectacol? Descriindu-l, cum insista Susan Sontag (sub forma acelei „erotici a artei”), sau interpretându-l? Repovestindu-l sau redesenându-i contururile, punându-i în față oglinzi textuale? Sunt întrebări pe care mi le reactivează, enervant de intens, spectacole mari, spectacole care te invadează estetic, cultural, ideologic și care te provoacă la a avea tot felul de atitudini. Ce să facă, bunăoară, un critic de teatru cu Hamlet-ul de la Teatrul Național Timișoara? Cum să scrii despre un spectacol în care aproape fiecare scenă se cere, deopotrivă, povestită și interpretată? Cum să rămâi într-o „erotică a artei” când montarea îți pretinde exerciții interpretative, iar tentațiile hermeneutice, agasante erinii culturale, te împresoară din toate direcțiile?! Dar asta e, avem și noi, criticii de teatru,
  Citeste tot pe Jurnalvirtual.ro
• Hamlet şi Subcarpaţii de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Nu pentru că toţi actorii vor să joace Hamlet, cum ne încredinţa odinioară într-un vers celebru Carl Sandburg şi foarte mulţi dintre cei de azi nu se simt chiar foarte confortabil atunci când se văd puşi în situaţia de a rosti cum se cuvine versul clasic, a montat, în felul iconoclast în care a făcut-o, Ada Lupu Hausvater celebra piesă shakespeariană la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara.
  Ci, probabil, fiindcă, dacă ne place să vorbim cu încăpăţânare despre Shakespeare- contemporanul nostru, chiar dacă nu obligatoriu în sensul conferit sintagmei de celebra carte a lui Jan Kott, fiecare nouă generaţie este îndreptăţită să aibă propriul ei Hamlet. Ba chiar să şi trăiască pe cont propriu şi în chip la fel propriu dezabuzarea, disperarea şi, poate, şi –de ce nu?- până şi nebunia reală sau simulată a „tristului prinţ al Danemarcei”. Aceasta chiar dacă admitem că respectiva contemporaneitate mai ia,
  Citeste tot pe Adevărul