editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Deconstrucţia şi meta-teatralitatea hamletiană de Alexandru Bumbas sursa: Yorick
  Spectacolul care încheie Festivalul Internaţional William Shakespeare de la Bucureşti, „Hamlet” în regia lui Elizabeth LeCompte, este acel tip de experienţă spectacologică ce redefineşte (a se citi „deconstruieşte”) statutul marilor texte ale dramaturgiei universale.
  S-a tot spus şi s-a scris despre „noua realitate teatrală” (caracteristică fundamentală a festivalului de anul acesta), în care spectacologia contemporană îl prelucrează pe Shakespeare în forme dintre cele mai îndrăzneţe, însă Hamletul americanilor de la Wooster Group se situează cumva dincolo de această mare modernitate anunţată de festival. Dacă pe durata a câteva săptămâni, trecând prin Korsunovas, Schechner, Ostermeier sau Wilson, am asistat la plasarea lui Hamlet în contemporaneitate (uneori exagerată, alteori deconcertantă), ceea ce propun cei de la Wooster Group demonstrează faptul că Hamlet azi, se poate detaşa şi îndepărta foarte uşor de contemporan,
  Citeste tot pe Yorick
• Teatrofilmul, variaţiune pe tema Hamlet de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Spectacolul celebrului Wooster Group din New York (care îşi spune „de avangardă, la decenii bune după ce focul avangardei, în sensul istoric al curentului s-a stins) s-a jucat de patru ori la Bucureşti, la Sala „Toma Caragiu” a Teatrului Bulandra, în încheiarea visului împlinit al lui Emil Boroghină: o ediţie a festivalului internaţional Shakespeare în care „Hamlet” să fie invariant.
  Şi iată că talentatul manager şi-a văzut visul cu ochii, iar noi, spectatorii, am putut veni în contact cu variaţiuni pe aceeaşi temă semnate de Nekrosius, Korsunovas, Ostermeier sau Elizabeth LeCompte de la The Wooster Group.
  Aşteptată cu mare curiozitate de publicul care a venit la festival, această din urmă montare, după ce s-a plimbat în multe oraşe din lumea întreagă, a adus în capitala noastră dâmboviţeană un performance care te face să te întrebi de ce se autointitulează de avangardă bine-cunoscuta trupă de artişti din bine-cunoscutul
  Citeste tot pe Yorick
• “Hamlet”,o telenovelă, teatru-film american de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Prin anii’ 70 s-a înființat la New York, The Wooster Group, iar printre fondatorii săi s-a aflat activul creator de teatru, Elizabeth LeCompte. Formația era considerată atunci, punct forte al teatrului de avangardă. Au trecut mulți ani și curentul a intrat de fapt, într-un con de umbră ca inovație teatrală, a fost eclipsat de alte curente experimentale. The Wooster Group își urmează însă, drumul său și încearcă acum a ne propune un “Hamlet”, teatru-film, realizat în 2007. Dacă se practică teatru-dans, de ce să nu se încerce și teatru-film, mai ales când cinematografia concurează teatrul ?! Elizabeth LeCompte, regizoarea spectacolului, nu încearca a redescoperi și evidenția noi profunzimi dramatice ale piesei, ci își dorea doar o vizualizare a sa originală, povestind linear acțiunea complicată ca într-o telenovelă bine scrisă. Folosirea tehnologiei multimedia devenea scopul principal al viziunii regizorale, manipularea ei fiind uluitoare,
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Un Hamlet din pixeli de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  The Wooster Group a adus la Bucureşti ultimul răcnet în materie de Hamlet aseptic - un spectacol sec, în care sângele curge doar pe plasmă şi nu stropeşte sala. Nu sunt interpretări formidabile aici. Poate pentru că actorii au înţeles că şi „Hamlet“ rămâne un joc de echipă, la fel ca fotbalul american.
  „Hamlet", spectacolul trupei newyorkeze The Wooster Group, prezentat în cadrul Festivalului Shakespeare, la Bucureşti, reciclează clasicismul unei montări din 1964, cu Richard Burton în rolul principal, furnizând o demonstraţie de teatru ultratehnologizat, în care emoţia cade în plan secund.
  Americanii se folosesc de instrumentele arheologiei teatrale, colectând imagini din spectacolul de acum aproape 50 de ani şi ordonându-le conform noilor criterii de receptare ale spectatorului modern.
  În 1964, spectacolul de pe Broadway a fost transformat în eveniment de televiziune, într-o încercare a teatrului de a nu pierde lupta cu noua dominaţie
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• „La revedere, prinţul meu“ de Alice Georgescu sursa: Dilema veche
  Festivalul Internaţional Shakespeare, avînd ca generic şi temă, la actuala ediţie, o unică piesă – Hamlet –, s-a încheiat, duminica trecută, la Bucureşti, după ce trăsese cortina (o cortină intermediară), cu patru zile în urmă, şi la Craiova, oraşul său de baştină. Am scris, în ultimele două săptămîni, numai despre acest eveniment – sau numai despre Shakespeare. O fac şi în numărul de faţă, pentru ultima oară (în acest an!), simţind de pe acum amărăciunea despărţirii.
  Despărţire de cine? În primul rînd, de spectacole adevărate. Acesta şi este avantajul şi farmecul unui festival: în afară de cazurile clinice (care există...), cel ce alcătuieşte afişul unei reuniuni teatrale are grijă, înainte de orice, ca spectacolele invitate să placă, să intereseze ori, cel puţin, să provoace. Asta înseamnă că un nivel calitativ ridicat devine, automat şi indiscutabil, singurul criteriu de selecţie. Gusturile, se ştie,
  Citeste tot pe Dilema veche
• Hamlet ucis şi resuscitat de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Contextul – în artă, ca şi în viaţă – are darul de a orienta fundamental privirea; aş putea chiar spune că în teatru, valoarea artistică e, uneori mai mult decît credem, o funcţie a contextului.
  Aşa se face că, dacă la Avignon, în 2008, Hamlet-ului german al lui Thomas Ostermeier i-am găsit destule pete în soare (contextul reprezentării lui erau spectacolele lui Romeo Castellucci şi François Tanguy şi… şi…), în 2010, în România, chiar fără să revăd montarea, mi-am revăzut uşor opiniile.
  Hamlet-ul lui Ostermeier a fost, în Festivalul Internaţional Shakespeare, o perlă a coroanei, precedată de un val de aprecieri critice pozitive coerente cu spectacolul însuşi. Lucru care, oricît ar părea de ciudat, nu se întîmplă întotdeauna. Hamlet-ul regizat de Monika Pecikiewicz la Teatr Polski din Wroclaw (Polonia) este una dintre cele mai lăudate producţii poloneze ale ultimilor ani, pe valul unei „reinventări“ estetice post-Warlikowski
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Hamlet remix - Cui prodest? de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Festivalul Shakespeare este de una dintre manifestările teatrale aristocrate. De câteva ediţii, temele şi selecţia propuse au făcut dintr-un eveniment timid mediatizat, un must see. Fără promovare agresivă, Festivalul Shakespeare umple sălile de spectacole, semn de sănătate culturală căci lumea vine la teatru pentru că ştie că spectacolele sunt de calitate la fiecare ediţie, nu din cauza vreunei campanii media puternice. E şi ăsta un paradox al societăţii româneşti contemporane, că printre atâtea lucruri care par de neratat, un festival de teatru reuşeşte să se impună strict prin calitatea spectacolelor prezentate.
  În 2010, Emil Boroghină a ales ca temă Constelaţia Hamlet. Curajoasă temă, o dată prin subscrierea spectacolelor unui singur text shakespearian şi de aici riscul de a avea puţine producţii, de o calitate variabilă, a doua oară prin dificultatea textului (sau notorietatea lui în acest sens) care ar putea speria spectatorii,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Hamlet/Wooster Group: un pas în viitorul teatrului de Cristina Modreanu sursa: Art ACt Magazine
  Când i-am spus regizoarei Elizabeth LeCompte că tehnologia folosită de ea în spectacolul cu ”Hamlet” (producție a Wooster Group, New York, 2007) este science-fiction pentru teatrul românesc, ea a zâmbit parcă nevenindu-i să creadă. Dar adevărul este că prezentarea acestei super-producții de avangardă în București, cu ocazia unei noi ediții a Festivalului Shakespeare, înseamnă un pas în viitorul teatrului, care a început deja în alte părți ale lumii.
  Plecând de la prima înregistrare în timp real a unui spectacol de pe Broadway cu ”Hamlet” (1964), avându-l pe Richard Burton în rolul principal și pe John Gielgud ca regizor, dar și adăugând fragmente din filmele mai noi, cu Ethan Hawke, respectiv Kenneth Branagh în rolul titular, Elizabeth LeCompte descompune ”Hamlet” pentru a-l recompune apoi într-un dialog permanent cu noile tehnologii. Pe un ecran imens din fundalul scenei este proiectată versiunea filmată a Hamlet-ului lui Burton,
  Citeste tot pe Art ACt Magazine
• Votez Shakespeare de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Scriam la editia precedenta a Festivalului „Shakespeare“ ca directorul si fondatorul acestui eveniment, dl. Emil Boroghina, are un imens merit cultural: acela de a recupera pentru publicul român decenii intregi din istoria recenta a teatrului mondial. Ceea ce, de douazeci de ani, citeam in carti sau vedeam in albume, dl. Boroghina ne-a dat prilejul sa privim pe viu. Peter Brook si Robert Wilson sunt doar numele cele mai rezonante. Dincolo de acestea atât de sonore, cele sapte editii ale Festivalului „Shakespeare“ de pâna acum – ultima, incheiata recent si dedicata exclusiv montarilor dupa „Hamlet“ –, ne-au dat prilejul sa ne intâlnim cu numeroase productii de valoare.
  
  Probabil ca raportul dintre numarul de spectacole invitate si cel de productii reusite sau experimente incitante face din „Shakespeare“ festivalul cu cel mai mare procent de montari valoroase, in conditiile in care una dintre calitatile deloc de neglijat sta in soliditatea si consecventa
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Deconstructing Hamlet de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  În 1964, John Gielgud monta pe Broadway un Hamlet cu Richard Burton. Spectacolul s-a jucat timp de şaptesprezece săptămîni şi trei spectacole consecutive au fost filmate cu şaptesprezece camere de luat vederi, rezultînd un teatrofilm care a fost proiectat două zile, în cinematografe americane. Ideea era ca, făcînd uz de tehnica modernă, să se încerce redarea emoţiei scenice pe ecran. Cum emoţia aceasta e, prin definiţie, efemeră, filmul trebuia distrus după cele două zile de proiecţie. Dar Burton a păstrat o copie care, deşi destul de obosită, a devenit foarte cunoscută după dispariţia actorului.
  Regizoarea Elizabeth LeCompte, specializată, alături de trupa Wooster, în teatru experimental în care aplică tratamente media nu numai textelor clasice, a avut ideea parcurgerii drumului invers. Anume, a încercat să reconstruiască pe scenă filmul spectacolului lui Burton. Dacă filmul încerca să fixeze pe peliculă clipa trăită pe scenă,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Reconstrucţia unui film distrus de Robert Bălan sursa: România Liberă
  De peste 30 de ani, Wooster Group, din New York, cultivă noile forme de expresie şi încurajează introducerea noilor tehnologii în teatru. De atunci şi până astăzi, compania şi-a construit şi a jucat spectacolele într-un garaj, chiar dacă acum este un nume celebru în plan internaţional.
  Cea de-a şaptea ediţie a Festivalului Shakespeare, dedicat lui „Hamlet", a adus la Bucureşti acest grup cunoscut mai ales pentru deconstrucţia textelor canonice. Montarea lui Elisabeth LeCompte pleacă de la un alt faimos spectacol cu Hamlet: cel din 1964, cu Richard Burton în rolul principal. Spectacolul acela „a fost înregistrat în direct, din 17 unghiuri diferite de filmare, şi a rulat timp de numai două zile, în 2000 de cinematografe din S.U.A. Ideea era transpunerea experienţei teatrale în direct în faţa a mii de privitori, în mod simultan. Acest fenomen era promovat ca o nouă formă de artă, denumită «Teatro-film» (...) În Hamlet-ul nostru,
  Citeste tot pe România Liberă
• La Icoanei, de patru ori "Hamlet" american de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Spectacolul "Hamlet" al companiei newyorkeze The Wooster Group a ajuns în România cu prilejul Festivalului Internaţional Shakespeare, manifestare desfăşurată la Craiova şi la Bucureşti şi care se încheie cu această montare prezentată patru seri consecutiv - 6-9 mai - la Teatrul Bulandra, sala de la Grădina Icoanei.
  Această creaţie poartă semnătura unei femei, regizoarea Elizabeth LeCompte, care a fost, în 1975, printre fondatorii The Wooster Group, considerat acum unul dintre cele mai mari teatre de avangardă din lume. Ea a venit la Bucureşti împreună cu trupa, iar mâine va avea, alături de actori, o întâlnire cu jurnalişti şi oameni de teatru, la sediul Institutului Cultural Român. Venirea companiei în România, la festival, a fost posibilă datorită sprijinului acordat de ICR.
  Puţine femei în lume au regizat "Hamlet", deşi montări cu "piesa pieselor" a marelui Will sunt nenumărate. Festivalul Shakespeare, ediţia 2010, a fost dedicat numai
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Un Hamlet avangardist de Simona Chițan sursa: Adevărul
  Festivalul Internaţional Shakespeare s-a încheiat aseară, la Bucureşti, cu un spectacol-experiment postmodern al ansamblului The Wooster Group din New York, Statele Unite. Proiecţii video, ecrane, voci masterizate, paşi înainte şi înapoi, imagini cu Richard Burton (Hamlet în 1964), peste care s-a suprapus un teatru al erei digitale şi tehnologice.
  Bucureştenii au avut parte timp de patru zile de un spectacol „Hamlet" inedit, care a spart toate canoanele clasice, în închiderea Festivalului Shakespeare. Susţinut de celebra trupă The Wooster Group din New York, spectacolul a avut patru reprezentaţii, de joi până duminică, la Teatrul Bulandra, la sala „Toma Caragiu" din Bucureşti.
  The Wooster Group a devenit celebru pentru deconstrucţia radicală a textelor, folosirea masivă a tehnologiilor multimedia şi abordarea subversivă a problematicii identitare.
  Fondat de regizoarea Elizabeth LeCompte în 1975, grupul a dus la extrem experimentele radicale
  Citeste tot pe Adevărul