editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Un „Hamlet” rafinat de Dana Ionescu sursa: YoricUn „Hamlet” rafinatk
  Pe scenele din România, am văzut, de-a lungul anilor, mai multe spectacole cu „Hamlet”. Pe cel al Naţionalului craiovean, în regia lui Tompa Gabor, cu Adrian Pintea în rolul titular, pe cel de la Cluj, al lui Vlad Mugur, în care Sorin Leoveanu îl juca pe prinţul Danemarcei, pe cel semnat de Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra, unde partitura principală i-a revenit lui Marcel Iureş, şi acum pe cel regizat de Laszlo Bocsardi, cu Marius Stănescu în rolul lui Hamlet.
  „Hamlet”-ul lui Tomba Gabor era poetic, misterios, adânc ca apele mării, interpretabil la nesfârşit, amplificând conţinutul ireductibil al piesei shakespeariene. Montarea lui Vlad Mugur, pe care am văzut-o o singură dată, mi-a părut criptică, concepută pentru a transmite un mesaj regizoral obscur. „Hamlet”-ul lui Liviu Ciulei era palid, ca o citire care nu îşi propune să aducă în scenă conotaţia, preferând să rămână la nivel de denotaţie, fără a se axa pe o dimensiune anume a
  Citeste tot pe YoricUn „Hamlet” rafinatk
• “Hamlet” ca un cristal de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Nu se montează prea des „Hamlet” pe scenele din România, iar când se montează se joacă, iată, cu întreruperi de luni întregi. Nu şi-a găsit locul în Festivalul Naţional de Teatru (?!), nu s-a jucat decât de câteva ori… Şi totuşi spectacolul lui Laszlo Bocsardi de la Teatrul Metropolis din Bucureşti, reluat săptămâna trecută, este una din acele montări care nu pot fi trecute cu vederea. Într-un peisaj teatral în care tendinţele sunt, însă, din ce în ce mai discutabile (şi disputabile), orice e posibil… Poate până la Festivalul Shakespeare, care începe pe 23 aprilie şi în care spectacolul lui Bocsardi este invitat, va mai fi programat la Metropolis măcar o dată…
  Se presupune că orice creator de teatru, atunci când montează „Hamlet” fie este curajos…, fie a descoperit în sine şi în textul lui Shakespeare o (nouă) idee, fie a (re)descoperit un actor care să-l joace pe Hamlet. Sau toate la un loc. Cum este „Hamlet”-ul lui
  Citeste tot pe Yorick
• Strãvechiul drum al cauzei-efect de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Daca toate de ce-urile dintr-un spectacol au un raspuns e primul indiciu ca regizorul e inteligent. Cel putin în cazul lui „Hamlet“ de la Teatrul Metropolis, în regia lui Bocsárdi László, lucrurile asa stau. Productia iese din paradigma catalogarilor apriori, depasind generalitatile cunoscute ab initio de orice spectator: „dilema optiunii“, „neputinta trecerii la actiune“, amânare a faptului“, „reflectie prea îndelungata“ etc.
  Tot ce se întâmpla cu perechea Hamlet - Ofelia se fundamenteaza pe motive întemeiate. Felul lor de a actiona, tipul de realitati pe care le întâlnesc nu pot duce decât la un anume tip de reactie. În „Hamlet“ de la Metropolis, teatrul palpeaza sfântul concept al motivatiei. Cât de odihnitor pentru mintea spectatorului e excursul în viziunea care genereaza asemenea constructii! Clar ca pentru regizorul Bocsárdi László lumea are sens, ca directia teleologica nu i s-a pierdut, ca orice fapt din exterior sau din interiorul
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Hamlet 2.0 de Anca Ioniță sursa: TimeOut
  Se spune că fiecare generaţie are “Hamletul” ei. În ceea ce mă priveşte, regizorul Laszlo Bocsardi şi actorii distribuţiei sale au reuşit să creeze un spectacol în care personajele vorbesc despre oameni ai secolului 21 .
  Adică despre noi, cei care trăim într-un secol marcat de slăbiciune umană, în care cei buni sunt măcinaţi de propriile frici şi spaime, acoperiţi aproape până la sufocare de micimea unei lumi care şi-a pierdut eroii. În spectacolul lui Bocsardi nici măcar cei morţi nu au statut de eroi.
  Hamlet-tatăl este un spirit pătat de păcatele lumeşti, prins între lumea de aici şi cea de dincolo, şi care are nevoie de acţiunea directă a fiului său în lumea pe care a părăsit-o pe neaşteptate, pentru a putea trece definitiv dincolo. Nimic măreţ în această viziune a vestitei Fantome hamletiene, ci mai degrabă nevoi presante, aş zice chiar materialiste, urgenţă metafizică pe care Florin Zamfirescu o joacă excelent,
  Citeste tot pe TimeOut
• Hamlet - un mormânt ce se roteşte de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  În versiunea de la Teatrul Metropolis, "Hamlet" se doreşte a fi un spectacol modern. Sunt folosite accesorii ale contemporanului (costume) dar se manifestă şi o încercare de colocvializare a limbajului scenic. Există un unic element scenografic, plasat pe turnanta scenei care îşi îndeplineşte misiunea de spaţiu catalizator cu oarecare mister. Are multiple funcţionalităţi şi conotaţii: mormânt, spaţiu de taină şi solilocvii etc.Transpare de asemenea senzaţia de spaţiu fără ieşire, sufocant, ideea de spirală a conştiinţei bântuite de păcat.
  Câteva cuvinte despre personaje.
  Gertrude nu are nici solemnitatea sau măcar ipocrita grandoare a reginei, nici afecţiunea maternă. Fumează şi se mozoleşte cu regele. Pare uşor abulică sau sedată, se deplasează dintr-o parte în alta a scenei. Nici când moare nu cutremură, nu surprinde, nu prilejuieşte revelaţii legate de adevăratele sale simţăminte. Vorbeşte, răcneşte şi se revoltă în şoaptă
  Citeste tot pe Port.ro
• "Hamlet" contra raţiunii de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  La Teatrul Metropolis a avut loc de curând premiera spectacolului "Hamlet" de Shakespeare, în regia lui László Bocsárdi, rolul titular fiind interpretat de actorul Marius Stănescu. Montarea (adaptarea aparţine lui Alice Georgescu) reliefează ideea, pe care regizorul o disecă pe parcursul celor aproximativ trei ore şi jumătate: destinul nu poate fi oprit; moartea e reală, restul e vis.
  Cheia spectacolului este turnanta, cu un decor funcţional, creat de Bartha József, din care pot fi desprinse diverse concepţii. E ca o maşinărie, o construcţie, la prima vedere, cu două feţe, încorporând uşi, oglinzi, cavouri. Turnanta se mişcă, iar timpul se învârte. Funcţionează singură, neştiind ce aduce în următorul moment. La fiecare rotire e altceva, e altcineva. Îţi poţi imagina: Palatul Elsinore; un loc populat de oricine – burghezi, contemporani; un cimitir pregătit pentru omenire. Sau este cercul în care trăieşte Hamlet şi nu poate ieşi din el
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Hamlet devine omul secolului XXI de Cristina Spiridon sursa: Ziua
  "Hamlet", o adevarata provocare atat pentru un regizor, cat si pentru actorul care-l interpreteaza, a urcat pe scena Teatrului Metropolis in aceste zile in persoana lui Marius Stanescu (foto), in piesa regizata de Laszlo Bocsardi. Tema spectacolului este a mortii, textul lui Shakespeare fiind mereu contemporan, si totusi dificil de inteles.
  "Dupa o anumita varsta omul da tarcoale la , incearca sa evite, dar se tot anunta si este foarte greu sa iei o decizie. Este o dovada de incredere de sine. Si san­sa a venit la mine. Cand am lucrat cu Marius la ne-am jucat spunand ce-ar fi sa facem un impreuna.
  Vorbele au ajuns la George Ivascu (directorul Teatrului Metropolis -n.red.) care m-a cautat sa realizam piesa. Am zis ca daca soarta bate la usa, inseamna ca trebuie sa o fac. Si consider ca am facut destule texte de Shakespeare astfel incat sa am increderea ca ca pot sa ajung sa-l simt pe Hamlet.", ne-a declarat Laszlo Bocsardi.
  "Hamlet" este dificil pentru ca indiferent cat de mult
  Citeste tot pe Ziua
• Nimic nou despre Hamlet de Cristina Modreanu sursa: Ziarul Finanaciar
  O sa ma intrebati – ei, si ce mai poti sa spui nou despre "Hamlet" dupa ce a fost trecut prin atatea filtre de interpretare, dupa ce a fost montat in atatea feluri si pe atatea scene, inauntrul teatrului si afara din el, "transcris" in filme sau rescris in nimeni nu mai stie cate moduri? Dar intrebarea adevarata este – de ce sa mai montezi "Hamlet", daca n-ai nimic nou de spus cu el? Dar nu e singura intrebare cu care am plecat de la Teatrul Metropolis dupa ce am vazut spectacolul "Hamlet" de W. Shakespeare in regia lui Bocsadi Lazslo.
  Productia avea toate premisele bune: un regizor care si-a facut un renume la Teatrul "Tamasi Aron" din Sf. Gheorghe, fiind apoi invitat in mai multe teatre din tara cu rezultate remarcabile nu de putine ori, plus actori dintre cei mai cunoscuti la noi – totul intr-un teatru tanar, din ce in ce mai ambitios. Dar punctele slabe s-au dovedit mai multe. Cele mai bine de trei ore petrecute in mica sala de la Metropolis nu reusesc sa te convinga ca
  Citeste tot pe Ziarul Finanaciar
• A fi sau a nu fi Hamlet de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Prima reprezentaţie importantă a anului, “Hamlet” în regia lui Laszlo Bocsardi, îi aduce faţă-n faţă pe Sorin Leoveanu în Claudius şi pe Marius Stănescu în rolul prinţului Danemarcei, parcă într-o rejucare a “meciului” primordial dintre diavol şi bunul Dumnezeu.
  În spaţiul destul de mic al scenei de la Metropolis, scenograful Jozsef Bartha a reuşit să recreeze castelul Elsinore ca pe un fel de spaţiu al conştiinţelor. Uşi batante, care se rotesc uneori fără sens în jurul axei lor, ca într-un carusel al gândurilor ce se-nvârt în gol, oglinzi sincere care nu-i iartă nici măcar pe spectatori, sertare care se transformă în morminte, trimiţând destine şi vieţi în uitare, toate slujesc din plin poveştii melancolicului prinţ Hamlet, sortit mai mult filozofiei decât eroismului.
  Spectacolul începe şi se încheie, ciclic, cu groparii (excelent interpretaţi de Coca Bloos şi de Igor Caras) care le mănâncă încă dinainte de prolog
  Citeste tot pe Cotidianul
• Confruntarea actorilor cu... Shakespeare de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  PERSONAJELE DIN "HAMLET" EXERCITA O ATRACTIE DEOSEBITA PENTRU ORICE CREATOR. SUNT O PROBA DE FOC, ATÂT PENTRU INTERPRETI, CÂT SI PENTRU REGIZOR. LA TEATRUL METROPOLIS SE PROPUNE UN "HAMLET" AXAT PE O SINGURA TEMA PRINCIPALA DIN MULTITUDINEA CELOR EXPUSE DE SHAKESPEARE, CEA REFERITOARE LA NECESITATEA MORALEI.
  
  Acest spectacol nu intrebuinteaza exagerate si inutile artificii teatrale, regizorul Laszlo Bocsardi si-a dorit, si a reusit, doar sa puna spectatorii in contact cu o poveste simpla, directa, cu o tema desprinsa din intregul piesei, referitoare la dragoste si moarte, la morala vietii. Actorii distribuiti au avut insa a se confrunta cu aceeasi replica coplesitoare ca sensuri scrisa de Shakespeare. Fraza, a vegheat regizorul sa fie nuantat descifrata, cu grija fata de amanuntul subtextului continut. Trairea sincera a substantei replicii de catre majoritatea interpretilor incanta spectatorul. Mai trebuie subliniat ca unii actori din distributia actuala au mai avut prilejul
  Citeste tot pe România Liberă
• Hamletul lui László Bocsárdi de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  László Bocsárdi nu face nimic gratuit. Dacă a vrut să monteze Hamlet, e pentru că a simţit că are ceva de spus, nu doar pentru că a ajuns la maturitatea care-i permite să se ia de piept cu acest text. Spun bine „să se ia de piept“, pentru că, în versiunea de la Metropolis, textul e drastic scurtat şi adaptat de Alice Georgescu după versiunile folosite în ultimele mari montări (Alexandru Tocilescu, Liviu Ciulei, Vlad Mugur). O spun din capul locului, nu sînt încîntat de textul rezultat. Pot înţelege – deşi nu-mi place – că se renunţă la unele personaje (Bernardo şi Marcello, Fortinbras, o parte dintre actori). Pot înţelege şi că replicile multora sînt scurtate sau eliminate întru nelungirea reprezentaţiei; nimeni nu ştie, de fapt, cum se jucau piesele acestea pe vremea lui Shakespeare, deci oarece îndreptăţire în a trata textul shakespearian cu destulă libertate pare să existe. Regret şi că s-a renunţat la o parte din poezia textului
  Citeste tot pe Observator Cultural