editeaza

• Hamlet in progress de Miruna Runcan sursa: Observator Cultural
  Tentatia de a citi Hamlet-ul lui Vlad Mugur ca pe o opera intentionat testamentara e pe cit de fireasca, date fiind tragicele circumstante, pe atit de nociva. Aproape toate spectacolele puse (sau reconstruite) in Romania de catre artist, in acesti ani ai reintoarcerii, sint in acelasi timp si „povestiri dramatice“, dar si arte poetice marcate, vorbesc adica despre „ceea ce este teatrul, despre distanta dintre ceea ce a fost si ceea ce a devenit, despre fenomenul teatralitatii. Coautor al revolutionarei miscari saizeciste de reteatralizare, spirit director (chiar daca asta inca nu s-a recunoscut pe deplin) al invatamintului teatral – intra si extrainstitutional, adica al educarii permanente a actorului, dincolo de bancile scolii de teatru) –, Vlad Mugur nu a incetat sa surprinda, doisprezece ani la rind, prin tineretea operelor sale ca atare, prin combinatia atit de rafinata intre o energie debordanta, de adolescent, a poeticii, si o slefuire bijutereasca a esteticii.
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Hamlet sau despre moarte de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Vreau să spun de la început că am văzut, cred, cel mai bun spectacol făcut de Vlad Mugur în România: Hamlet, de William Shakespeare. Chiar dacă stagiunea s-a încheiat, chiar dacă unele montări au preferat să-şi anunţe, oficial, premierele în toamnă şi să organizeze acum doar avanpremiere - pentru controlul impactului cu publicul, pentru aşezarea personajelor în actori, pentru încărcarea energetică - am să vă vorbesc despre un spectacol important pe care l-am văzut şi care se va lansa, cu toate onorurile cuvenite, sper, la începutul stagiunii viitoare. Mi se pare firesc să anunţ ceea ce cred că va fi un eveniment: Hamlet-ul lui Vlad Mugur de la Teatrul Naţional din Cluj, de care m-am bucurat chiar pe 22 iunie, ziua în care "Meşterul" a împlinit 74 de ani (noaptea elfilor şi a solstiţiului de vară). Fericită coincidenţă! Pe unde a trecut Vlad Mugur - Odeon, Piatra-Neamţ, Cluj (Teatrul Maghiar), Craiova - lucrul său, dincolo de spectacol,
  Citeste tot pe România literară
• Despre „vreme“ si „vremuri“ de Doru Mareș sursa: Observator Cultural
  Ultima opera scenica a lui Vlad Mugur, spectacolul dupa Hamlet-ul shakespearian, este o inseriere de capcane-detectiv, pe de o parte pentru definirea propriilor vremuri, pe de alta pentru surprinderea vremii cu garda coborita, spre a-i pricepe macar fulgurant intelesurile adinci. Capcanele, mastile au fiecare figura decodarii finale, conceptia regizorala fiind, din acest punct de vedere, oarecum cabalistica. Drept pentru care, accesul la codul ultim, periculos si ca atare interzis, poate fi cel mult intuit, iar vecinatatea lui trimite catre solutii similare, precum Luceafarul eminescian.
  Contextul spectacologic conduce catre cel putin trei directii. Mai intii, mizind pe jocul tip teatru in teatru, pe Hamlet actorul, propunerea lui Vlad Mugur se aseaza, in perimetrul ultimilor unsprezece ani ai teatrului romanesc, alaturi de viziunea lui Ion Sapdaru, de acum citiva ani, de la Botosani. De altfel, aceste doua spectacole Hamlet sint si singurele care chiar merita sa fie retinute in
  Citeste tot pe Observator Cultural