Ruptura postdramatică și melosul teatral prim:
Regizorul grec Giorgos Zamboulakis și Thanos Vovolis propun la Iași un spectacol care, la fel ca textul lui Heiner Müller, refuză convențiile teatrale și se definește doar prin raportare la „-ismele” modernității dramatice, adică prin surparea coerenței personajului, absența acțiunii și recuperarea unei atmosfere menite să trezească deopotrivă conștiința, să violenteze prin unde de șoc, să recupereze starea, imaginea, trupul, adică datul prim al teatrului. Secvențialitatea, ruptura, șocul în locul iluziei. Un spectacol precum Hamletmachine e greu de digerat alături de convenția încă de factură naturalistă atât de prezentă în repertoriul ieșean. Îți cade greu, te lasă muribund, naște controverse, te oripilează, te ridici, scuipi, întorci capul și îl afunzi/te cufunzi în „somnul conștiinței [care] naște monștri”, adică în somnul din care Heiner Müller și Giorgos Zamboulakis
Citeste tot pe
Art Act Magazine