editeaza

• 1
• 2
• 3

• High-tech Hedda de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  E foarte plăcut să întîlnești artiști tineri, mai ales regizori. Sau nu tineri neapărat (în teatrul din România, oricum, regizorii tind să fie considerați „tineri“ cam pînă în ziua în care primesc premiul pentru întreaga activitate), ci la început de carieră, nehîrșiți într-ale socializării profesionale, care încearcă. Uneori le iese, alteori nu, și mai există și un al treilea caz, cel în care trebuie să-și găsească publicul și criticii-acompaniatori-colegi de drum.
  În mod cert, lui Botond Nagy, despre care citesc că s-ar spune că e un „copil teribil“, îi plac spectacolele mari (sau cel puțin mari erau cele pe care le-am văzut eu), nu neapărat din considerente de specific al textului. Hedda Gabler a lui Henrik Ibsen, de exemplu (pe care Nagy a montat-o la începutul anului la Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu), poate da un spectacol cameral esențializat expresionist (ca-n varianta lui Attila Keresztes, aflată în
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Hedda Gabler: Istoria care nu se schimbă de Dana Țabrea sursa: Revista Timpul
  Botond Nagy e de apreciat pentru curajul cu care abordează clasicii deoarece stăpânește textul și lucrul cu actorii. Actualizările sale îl recomandă ca pe un regizor familiar cu limbajul teatral occidental. Strict în Hedda Gabler, schimbă textul împreună cu scenaristul, fără a schimba istoria. Își numește produsul finit „instalație technopoetică” deși dovedește că știe să creeze spectacol în adevăratul sens al cuvântului.
  A învățat de la cei mai buni (Radu Afrim, Gábor Tompa), lucru pe care nu ezită să-l mărturisească și, deși se văd influențele, e la fel de vizibilă detașarea de maeștri și intenția de a-și construi propriul brand (naturalism simbolic, atmosferă psihedelică, disco teatru, techno clubbing staging, colaj dramatico-poetic și audiovideo).
  În fiecare dintre noi există o Hedda Gabler
  În fiecare dintre noi există o Hedda GablerBotond Nagy include în spectacolele sale un moment în care își prezintă personajele
  Citeste tot pe Revista Timpul
• Un spectacol curajos de Oltița Cântec sursa: Adevărul
  Un spectacol curajos, aşa aş caracteriza cu un unic atribut „Hedda Gabler“ de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ (TNRS) din Sibiu realizat de Botond Nagy. Regizorul are abia 24 de ani, a terminat şcoala la Tg. Mureş, la clasa lui Bocsardi Laszlo şi a atras atenţia în special prin „All Over Your Face“, teatru performativ produs la Reactor de creaţie şi experiment din Cluj, în 2016.
  A mai montat, printre altele, la Gheorgheni, Sfântu Gheorghe, dar încă din facultate s-a anunţat ca artist care iese din linie, lucrându-şi producţiile de examen în spaţii neconvenţionale, gândindu-le în formule îndrăzneţe, susţinute ideatic.
  E un regizor care se luptă cu textul, care înţelege regia ca o confruntare de pe poziţii de egalitate cu o piesă şi cu viziunea unui autor. Îmi aminteşte, oarecum, de primii ani ai lui Radu Afrim, pe care-l admiră şi ale cărui spectacole, a declarat într-un interviu, l-au determinat să facă regie, de cutezanţa
  Citeste tot pe Adevărul
• Ofelia Popii o joacă pe Hedda Gabler la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu de Otilia Andrei sursa: Adevărul
  Spectacolul „Hedda Gabler“, cu Ofelia Popii în rol principal, a avut premiera la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu. Producţia e semnată de tânărul regizor Botond Nagy, iar decorul de Irina Moscu. Ce înseamnă „Hedda Gabler"? Ştim personajul şi din neuitatul film al lui Alex Segal, din 1963, în care Ingrid Bergman o interpreta pe eroină: o poveste complicată despre tarele psihologice ale unei femei aproape diabolice şi nevrotice în orgoliul ei, pentru care mândria extremă şi ideea de moarte frumoasă sunt valorile esenţialel. O femeie frumoasă, interpretată de Ofelia Popii în spectacolul de la Sibiu, care nu poate fi fericită. Banii, bărbaţii pe care îi subjugă rând pe rând, nimeni şi nimic nu o pot face să iasă din iureşul tenebrelor sale. Pistoalele, prin care se poate muri frumos, cu frunze în păr, sunt singura salvare, crede Hedda Gabler.
  Hedda Gabler ne ia de mână şi ne trezeşte la realitate. Ne face cunoştinţă cu universul care
  Citeste tot pe Adevărul
• „Hedda Gabler”, un spectacol despre putere și decădere. Despre autodepășire și autodecepție de Oana Ciucă Lázár sursa: Capital cultural
  „Hedda Gabler” este o piesă de teatru scrisă de Henrik Ibsen în jurul anului 1890. Eroina piesei cu numele omonim este condusă de ambiția intelectuală de a nu se împăca cu lumea simplă în care trăiește. Încercarea sa de a stimula un om de geniu este ratată de faptul că trebuie să trăiască alături de soțul ei, un om de știință mediocru, fără perspective. Hedda caută să se situeze deasupra realității plate. Este inteligentă, imprevizibilă și ambițioasă. Hedda Gabler este seducătoare și își dorește mai mult, de la ea și de la viață.
  Din punctul meu de vedere, acest spectacol a fost și este o provocare deoarece nu obișnuiesc să mă țin de linia dramaturgică a textelor pe care le montez, însă de această dată am simțit, efectiv, nevoia să continui linia textului pentru că este pur și simplu fabulos. Din punct de vedere personal, textele pe care le montez sunt alese pe baza unei conexiuni personale și profunde, care mă duc într-o
  Citeste tot pe Capital cultural
• Hedda Gabler Show de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Ca un făcut, de fiecare dată când văd o nouă versiune scenică a piesei „Hedda Gabler“ mă întorc cu gândul la superba montare din anul 2012 a lui Andrei Şerban şi la “Scrisoarea” pe care marele regizor i-a adresat-o lui Henrik Ibsen.
  Ce opinii îi împărtăşea, în esenţă, Andrei Şerban lui Ibsen? Că Hedda Gabler nu este o piesă din cale afară de comodă. Că sunt şi spectatori, şi artişti cărora scrierea le pare depăşită, că Hedda este mult prea adesea privită drept un personaj malefic. Şi cu toate acestea piesa continuă să atragă. Că, în vremea din urmă, pare-se că i s-ar fi relevat, mai abitir decât odinioară, condiţia de operă deschisă. De unde, poate, tot mai frecventele tentative de a o pune în scenă. Că sunt regizori care asimilează condiţia de operă deschisă a Heddei Gabler cu un permis nelimitat acordat fanteziei fără margini (de aici ambiţia spargerii tiparelor şi voinţa de reinventare, de unde şi tendinţa de
  Citeste tot pe Adevărul