A venit, în fine, momentul să spun şi să scriu şi eu ceva de bine despre Televiziunea Română. Care, în oceanul atâtor emisiuni neizbutite dar cu deviz astronomic, cu vedete expirate, fie supra-alintate, fie nevorbitoare de limba română corectă, ne dă, în fine, un semn că nu îi este chiar peste poate să se comporte normal şi, iată, îşi recuperează una dintre principalele ei mărci de identificare- teatrul tv.
Cândva, în octombrie, mi-a fost dat, ne-a fost dat să regăsim, cu firească emoţie, cu bucurie şi cu nostalgie necenzurată un generic vechi. Nu ştiu precis de când datează, din anii ’70, din anii ’80, dar faptul că s-a făcut apel la el are, fără doar şi poate, o valoare simbolică. Nu doar una sentimentală, ci şi aceea a unui angajament. Acela că instituţia din Calea Dorobanţi va încerca, măcar în domeniul teatrului, să reînnoade, dar să şi îmbogăţească o tradiţie. După un spectacol de arhivă, un spectacol-reverenţă la
Citeste tot pe
Adevărul