editeaza

• Maestrul Liviu Ciulei se întoarce la Pirandello de Doina Papp sursa: Revista 22
  Inclin sa cred ca problemele puse de Pirandello în piesele sale programatice despre adevarul scenic si relatiile acestuia cu realitatea au fost de mult transate, caci, dupa mai bine de un secol de la scrierea si raspandirea acestora, teatrul a parcurs multe alte experiente sub semnul socialului si al esteticului, care fac poetica pirandelliana despre relatia dintre forma si viata oarecum desueta.
  Si totusi, parintele teatrului modern, cel care a pus sub semnul “constiintei logice” limbajul teatral, tocmai scapat de sub influentele psihologice, cum observa Alice Voinescu, ramane Pirandello.
  Ce a vrut el de la teatru, de la piesa si spectacolul teatral, cum a înteles misterul si miracolul acestei arte ne-a spus explicit în cateva piese arhicunoscute. Una dintre acestea este Sase personaje în cautarea unui autor, readusa în atentie de Teatrul Bulandra prin spectacolul maestrului Liviu Ciulei, care revine la Pirandello frecventat candva în perioada sa americana.
  Citeste tot pe Revista 22
• Marcel Iures, in "Henric al IV-lea" - o premiera cu sabii si replici taioase de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  Cu un singur deget, cortina a fost trasa usor intr-o parte si un singur ochi de actor a iscodit sala. Era plina si spectacolul putea incepe. Henric al IV-lea, nebunul autoclaustrat in propria lume
  Cu un singur deget, cortina a fost trasa usor intr-o parte si un singur ochi de actor a iscodit sala. Era plina si spectacolul putea incepe. Henric al IV-lea, nebunul autoclaustrat in propria lume plamadita din fictiune si adevar istoric, s-a intrupat din gestul lui Marcel Iures, pe scena Teatrului Bulandra. Regizorul Liviu Ciulei a scos in lumina reflectoarelor a doua montare a unui text de Luigi Pirandello, dupa "Sase personaje in cautarea unui autor", tot la Bulandra. In "Henric al IV-lea", personajul interpretat de Marcel Iures isi pierde luciditatea in timpul unei cavalcade in care protipendada se amuza purtand costume de epoca. Lovit la cap, acesta aluneca intr-o lume al carei timp istoric se plaseaza in jurul anului 1000. Se crede Henric al IV-lea si isi joaca rolul cu inversunare.
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Omul potrivit de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminică
  Acum aproape o jumatate de veac, lumea scenei din Romania era cuprinsa de frisoane in prezenta unui artist si a unui spectacol care anuntau o noua era. Spectacolul se numea Cum va place (piesa lui Shakespeare); artistul (regizor de teatru si de film, scenograf si actor) se numea Liviu Ciulei si ilustra, prin acest spectacol realizat la a??Bulandra", un concept pe care il botezase reteatralizarea teatrului. Atat montarea cat si sustinerea ei teoretica au starnit, in epoca, un veritabil scandal. si nenumarate pasiuni, unele aprinse.
  Asta pentru ca, in plin a??realism socialist", intr-un teatru care - sub pavaza teoriilor (rau intelese) ale lui Stanislavski despre a??adevarul psihologic" - imita marunt si plat viata, in plina ingenunchere a artei de catre functionarii ideologiei, un regizor si o trupa "indraznisera" sa contrazica ilustrativismul obosit, sa celebreze bucuria inventiei si apetitul ludic. Sub bagheta unui Prospero cu imaginatie foarte concreta, sala Izvor (singura,
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Liviu Ciulei si dantela veche a teatralitatii de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Henric al IV-lea, spun unii, face parte dintr-un „cvartet“ pirandellian („nucleu si tentativa maxima de a exprima constiinta dramatica a unei epoci“), la un loc cu Sase personaje in cautarea unui autor, Asta-seara se improvizeaza si Asa este (daca vi se pare), patru piese despre teatru ca realitate asumata si existenta ca trompe l’oeil, fiecare cu propriu-i esafodaj filozofic complex (dar niciodata abscons).
  Pe de alta parte, textul (cel de-al doilea) montat de Ciulei la Bulandra se inrudeste flagrant cu o alta piesa a lui Pirandello, pusa in scena in premiera anul acesta la noi – Nu se stie cum (la Nottara, in regia lui Bocsárdi Lászlo) – cu care imparte tema nebuniei, pe cea a incompatibilitatii sociale, tema inconstientei iubirii si a tradarii ca inconturnabila conditie de reusita umana.
  Halucinatia lui Henric (singurul personaj al carui nume „real“ ramine necunoscut, si pentru care fictiunea pe care-o impersoneaza are o forta comparabila cu cea a existentei
  Citeste tot pe Observator Cultural
• "Henric al IV-lea" de Pirandello - un spectacol exemplar de Nicolae Prelipceanu sursa: România Liberă
  Daca tragedia lui Pirandello "Henric al IV-lea" este sigur una marca Pirandello, tot atat de adevarat este ca spectacolul de la Bulandra, realizare a marelui regizor Liviu Ciulei, director onorific al teatrului, este una marca Ciulei.
  Pirandello construieste o lume iluzorie, in spatele careia sta de fapt alta, cea reala, dar aceasta izbucneste la un moment dat pentru a arunca in aer iluzia initiala. In cazul nostru, tanarul din lumea buna care cade de pe cal la o petrecere mascata isi pierde cunostinta si cand isi revine se crede in
  continuare Henric al IV-lea, cel care in secolul al XI-lea a trebuit sa faca penitenta la Canossa, in fata Papei pe care-l sfidase. I se organizeaza o lume artificiala, un palat si o curte, in mijlocul careia el continua sa se poarte ca un rege din alte vremi. Cei care-l viziteaza trec in prealabil printr-o garderoba cu vesminte de epoca si spun ca sunt personajele despre care se stie ca formau anturajul regelui din secolul al XI-lea. Amicii sai de
  Citeste tot pe România Liberă